De Nicoleta BACIU
Născute pentru a dărui iubire şi compasiune, într-o lume plină de probleme şi neajunsuri, femeile rămân puternice şi sigure pe sine. Chiar dacă sunt sensibile şi dulci, femeile sunt cele care stau în spatele bărbaţilor. Femeile sunt cele care dau naştere vieţii. Tot ele au tendinţa de a trăi mai intens sentimentele decât bărbaţii, tânjind dupa dragoste, înţelegere, respect, devotament, încredere în sine, admiraţie, dar şi egalitate cu bărbaţii. În această lume, dominată de bărbaţi, ar trebui să fim mândre că suntem femei şi că ei fără noi nu ar putea exista. În judeţul Constanţa, astăzi este ziua a 387.576 de femei, mame, soţii, prietene, iubite, colege.
Patru decenii printre copii
Mai bine de jumătate de viaţă, Albertina Curtoi şi-a dedicat-o copiilor. „Lucrez în învăţământ din anul 1973. Sunt titulară, am gradul II, iar cum sunt în al doilea an de prelungire. La şcoala „Jean Bart” lucrez din anul 1979, iar din 1989 ocup şi funcţia de director adjunct”, ne-a destăinuit Albertina Curtoi, profesoară de limba şi literatura română. Este o femeie cocheta şi fină, care la cei 60 de ani arată la de 45. „Copii mă determină să fiu aşa. Tinereţea şi energia lor, mă fac şi pe mine să râmân la fel de tânără”, ne povesteşte profa de română. De aproape patru decenii prin mâinile profesoarei au trecut nu sute, ci mii de copii, cărora le-a vorbit depsre Emiunescu, Creangă, Bacovia. „Am foşti elevi care mă caută peste ani, mă sună de sărbători, mulţi dintre ei mă vizitează. E cea mai sinceră apreciere din partea foştilor elevi, care nu te uită”, a mai adăugat Albertina Curtoi. Despre meseria sa, profesoara spune că e grea, cu satisfacţii mai puţin rapide. „E o meserie grea, în care rezultatele se văd peste ani, dacă ar fi să o iau de la capăt, tot profesoară m-aş face. Şcoala a devenit pentru mine ca o a doua casă. Cel mai mare regret al meu e că nu am copii mei... dar mă bucur că foştii mei elevi nu mă uită”, ne mai spune Albertina Curtoi. Despre generaţiile de azi, porfesoara spune că citesc mai puţin: „Din păcate copii de azi au la dispoziţie internetul, unde găsesc de toate şi uită să mai citească cărţi”. De 8 martie le doreşte tuturor femeilor să fie sănătoase şi fericire şi „să-şi trăiască viaţa frumos, fără a o irosi”.
O viaţa dedicată oamenilor
De aproape, 40 de ani, mii de constănţeni au trecute prin mâinile doamnei Elvira Craiu, medic cardiolog, şefa secţiei Clinice de Cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Judeşean de Urgenţă din Constanţa. „De 37 de ani lucrez pentrtu binele oamenilor. Ziua mea de muncă începe la ora 6.45, când ajung la spital. Primul lucru pe care îl fac este să consult pacienţoii din secţie. La prânz, merg la Universitatea „Ovidius”, unde ţin cursul de cardiologie, din cadrul facultăţii de Medicină Generală. După amiază, ajung la cabinet, unde mă aşteaptă alţi pacienţi. Seara mă pregătesc pentru cursul pe care îl ţin la „Ovidius”, dar şi pentru diferite simpozioane la care particip. Prin urmare, ziua se termină tot muncă, de data asta ştiinţifico-didactică”, ne-a destăinuit doamna doctor. Despre miile de pacienţi, spune că le-a uita şi numărul. „Nici nu mai ştiu câţi oameni au trecut prin secţia de cardiologie în 37 de ani. Doar la cabinet, începând din anul 1990, am un sistem de fişe, în care am întergistraţi 25.000 de pacienţi. Mai mult de 90 % dintre ei ma caută peste ani. Am şi pacienţi care au venit şi peste 30 de ani”, ne-a mai spus doctorul Elvira Craiu. Despre meseria sa vorbeste cu multă dragoste şi căldură. „E greu să fii doctor, dar e frumos. În condiţile Spitalui Judeţean, unde se fac eforturi pentru activitate medicală de calitate e greu, dar prin muncă de echipă reuşim să biruim aceste neajunsuri. Ceea ce e dureros e că ştim ce să facem bolnavilor, dar nu avem condiţiile tehnice, pentru a face diverse investigaţii”, a precizat Elvira Craiu. Dacă ar lua-o de la capăt, tot doctor cardiolor s-ar face, ne-a matruristit Elvira Cariu: „Mi-a plăcut şi îmi place meseria mea. Dacă m-aş naşte din nou, tot cardiolog m-aş face. E o meseria foarte grea, dar atât de frumoasă. Şi fiica mea tot doctor a devenit. Ea a făcut medicină internă şi acum lucrează în SUA. A plecat imediat după terminarea facultăţii şi sunt mândră de ea că s-a integrat repede şi a trecut cu bine toate exemanele de recunoaştere a diplomei”.
Ruteerista Cristina Vasile a dirijat circulaţia la plus 40 de grade
Cristina Vasile, are 27 de ani, iar de 5 ani este agent principal în cadrul Poliţiei Ruriere din Constanţa. Se ocupă de implimentarea accidentelor în baza de date a Poliţiei, dar şi de dirijarea circulaţiei. „Cel mai greu a fost să dirijer circulaţia la plus 40 de grade şi la minus 15”, ne-a spus Cristina Vasile.
Zece doamne curajoase patrulează, zi de zi, pe străzile muncipiului
În cadrul Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis” din Constanţa sunt 10 femei subofiţeri operativi luptători. „Doamnele fac parte din echipajele de intervenţie, în vederea eficentizării activităţii. De exemplu, când persoanele care comit fapte antisociale sunt de sex femini, atunci măsurile în privinţa acestora sunt luate de subofiţerii femei”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Codrin Popoiu, purtătorul de cuvânt al Grupării „Tomis”. Veronica Liliana Bodgan, care este cel mai tânăr sergent major în cadrul Detaşamentului nr. 3, are doar 22 de ani. „În alegerea meseriei, m-a inspirat fratele meu, care este şi el jandarm. De fapt, de mică am fost mai băieţoasă”, ne-a povestit Liliana. Despre prima misiune Lili, cum îi spun colegii, îşi aminteşte cu plăcere. „Eram la Şcoala Militară de la Drăgăşani. În prima missiune, în anul 2007, am fost la un meci, care se juca pe stadionul Farul. Atunci a fost primul contact cu cetăţenii. Noi eram învăţaţi cu tehnicile standart, dar la faţa locului am constatat că trebuie să fim mai rapizi”, mai povestete Veronica Liliana Bodgan. În prezent, ea este studentă la Facultatea de Drept a Universităţii „Spiru Haret” şi nu se gândeşte, nici pentru o clipă, să renunţe la această meserie. Colega ei, plutonierul Emanuela Andreea Peteu, are 26 de ani, şi de şase ani activează în cadrul Grupării „Tomis”. „Eu am terminat liceul pedagogic din Suceava. Dar mai târziu am ales cariera militară. Şi din Vatra Dornei, de unde sunt, m-am mutat la Constanţa, unde am avut şi prima practică. Împreună cu colegul ne-am deplasat pe litoral unde se declanşase un scandal. Vreo şase persoane se certau şi înjurau, iar când au văzut că din maşină am ieşit eu s-au liniştit imediat şi nu au mai înjurat. De fapt, prezenţa într-un echipaj a unei femei îi sensibilizează pe mai mulţi”, ne-a mărturisit Emanuela Andreea Peteu. Tânăra, care a terminat anul tecut Facultatea de Drept a Universităţii „Spiru Haret”, vorbeşte cu multă pasiune despre meseria sa. „Când există pasiune este uşor să treci peste orice obstacolele. Iar feneile sunt mult mai răbdătoare şi tactice”, a susţinut Emanuela Andreea Peteu. Fetele, care fac parte din acelaşi Detaşament nr. 3, povestesc că de 1 martie au primit flori şi mărţisoare de la 60 de colegi bărbaţi.
De 20 de ani răspunde apelurilor telefonice
Plutonierul major, Petronela Neicu, lucrează în cadrul Grupării „Tomis” de trei ani. „Am lucrat 17 ani la centarla Poliţiei, iar de trei – la gruparea „Tomis”. Îmi place ceea ce fac, mai ales că de 20 de ani lucrez în acest domeniu. Acasă nu aplic rigorile vieţii de militar. Sunt o fire optimistă şi consider că toate greutăţile pe care le întâmpinăm în viaţă sunt lucruri normale, pe care trebuie să le depăşim cu zânbetul pe buze”, a subliniat Petronela Neicu, care le urează tuturor doamnelor de 8 martie „Le doresc femeilro să-şi realizaze orice vis, să nu pivească nicodată în urmă şi să vadă lumea în roz”.