Şcoala Gimnazială nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu“, în haine de sărbătoare

Atmosferă de sărbătoare, ieri, la Şcoala Gimnazială nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu“ din Constanţa, care a marcat 71 de ani de existenţă


Actualii şi foştii elevi, profesorii, învăţătorii, foştii directori au dat curs invitaţiei actualului director Ion-Denys Ciorogaru şi au sărbătorit împreună cei 71 de ani de existenţă ai Şcolii Gimnaziale nr. 16. În debutul evenimentului, directorul Denys Ciorogaru şi directorul adjunct, Carmen Mitican au adresat cuvânte de felicitare elevilor, profesorilor şi invitaţilor. Atmosfera de sărbătoare a fost una caldă, alătui de elevii şi profesorii şcolii, afându-se şi părinţii, bunicii, inspectorul de istorie Paula Iordan, reprezentanţi ai autorităţilor locale. Printre ivitaţi s-au numărat şi fostul inspector şcolar general al ISJ Constanţa, Răducu Popescu. Ziua şcolii a cuprins o serie de activităţi, printre care un spectacol aniversar. În cadrul programului, au avut loc concursuri de dansuri, concursuri sportive şi alte manifestaţii, toate încheiate cu succes de către participanţi. Elevii s-au pregătit din timp de Ziua şcolii. Coordonaţi de profesorul de desen Drăguţ Adrian, elevii din clasele V-VIII au realizat mai multe desene pe tema Şcoala din inima mea. Cele mai bune 36 de  lucrări au fost expuse pe cele două simeze aflate în incinta școlii.


Şcoala Gimnazială nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu“ a luat fiinţă în 1945, ca Şcoala Generală „Năsturel“, după numele celui care a donat clădirea. Între 1946 şi 1948, s-a numit Şcoala Generală KM 4-5, iar între anii 1948 - 1950 - Şcoala Generală nr. 17. Din 1950 până în 2012, unitatea a fost denumită Şcoala cu clasele I-VIII nr. 16, între anii 2012 şi 2014 a fost cunoscută sub numele de Şcoala Gimnazială nr. 6, iar în anul şcolar 2014 - 2015, a căpătat denumirea de Şcoala Gimnazială nr. 16 „Marin Ionescu Dobrogianu“. Şcoala funcţionează cu un efectiv de 785 de elevi, fiind îndrumaţi de 44 de cadre didactice. Din 2011, în cadrul şcolii, funcţionează ca structură şi Grădiniţa cu program normal „Năsturel“. Marin Ionescu Dobrogianu (1866 - 1938) a fost un militar şi un istoric român. Şi-a dedicat viaţa studierii geografiei şi istoriei Dobrogei, iar opera sa cuprinde cărţi şi articole dedicate Constanţei şi Deltei Dunării. Marin Ionescu Dobrogianu și-a lăsat semnătura pe lucrarea monumentală „Dobrogia în pragul veacului XX: Geografia matematică, fisică, politică, economică și militară“, publicată în 1904. Istoricul a primit medalia „Bene Merenti“ cl. I, cea mai înaltă distincţie de ordin cultural ce se acorda înainte de război, iar la expoziţia din 1906, a fost recompensat cu medalia de aur din partea Academiei Române, pentru lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea“.

Va recomand o carte...

„O femeie singură” de Regine Andry Motto: Există în Franța cam şase milioane de singure. Dominique este una dintre ele

Ruşii sărbătoresc Anul nou pe stil vechi pe 14 ianarie

În noaptea de 13 spre 14 ianuarie popoarele slave sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi. Anterior această zi cădea pe 31 ianuarie şi se numea Vassiliev deni ( ziua sfântului Vasile). Anul Nou pe vechi este un fenomen istoric rar, o sărbătoare suplimentară, care a rezultat din schimbarea epocilor. În anul 1699, ţarul rus Petru I a decis ca Anul Nou să fie sărbătorit pe 1 ianuarie şi a adoptat în Ruisa calendarul Iulian, care este în urmă cu 13 zile faţă de calendarul Gregorian. Calendarul Iulian a funcţionat în Rusia până în 1918. Mai târziu, bolşevicii au adoptat decretul „Cu privire la introducerea în Republica Rusă a calendarului Gregorian”, preupunând că ruşii vor ţine sărbătorile potrivit acestuia. Însă după destrămarea Uniunii Sovietice, atât locuitorii din Rusia, cât şi cei din Republica Moldova, Armenia, Belarus, Ucraina, Kazahstan şi Uzbekistan (circa 40% din populaţie), Georgia, dar şi slavii din fostele ţări socialiste (Serbia şi Muntenegru) continuă şi la această oră să sărbătorească Anul Nou după cele două calendare: Julian şi Gregorian. Astfel, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, locuitorii acestot ţări îşi permit să continuie sărbătoarea preferată. Anul Nou pe Vechi îmbină tradiţiile ortodoxe cu obiceiurile laice. Potrivit tradiţiilor creştin-ortodoxe în ajunul Anului Nou se sărbătoreşte sfântul Vasile. De aceea, masa de sărbătoare este plină de bucate tradiţionale. În această zi, este preparată şi servită mâncare din carne de porc, deoarece sfântul Vasile era considerat ocrototorul porcilor. Timp de o săptămână, familiile avute ţineau pe masă capul unui porc. De asemenea, există şi un şir de superstiţii legate de această sărbătoare. În această zi, se fierbe un terci. Dacă acesta se umflă şi iese din oală, atunci familia va fi lovită de o nenorocire. Dacă nu, terciul era mâncat de toţi membrii familiei. Dacă în noaptea de 13 spre 14 ianuare cerul este senin, atunci se spune că va fi o recoltă bogata. În ziua de 14 ianuarie, grădinarii scutură bine pomii fructiferi, deoarece se crede că sfântul Vasile îi va proteja de viermi şi alte insecte. De asemenea, în ajunul sfântului Vasile, toată lumea ghiceşte: bătrânii – pentru viaţă, fetele tinere – pentru miri, mamele – pentru sănătatea şi soarta copiilor. În ziua sfântului Vasile, tinerii merg din casă în casă şi cer dulciuri, dar şi alte bucate, pe care le mânâncă împreună.

În România, un milion de credincioşi sărbătoresc Anul Nou pe vechi

Printre cei care sărbătoresc Anul Nou pe vechi se numără şi sârbii, ruşii lipoveni şi ucrainenii din România, precum şi pentru ortodocşii pe stil vechi. România are peste 1 milion de credincioşi pe stil vechi care, după 1989, şi-au construit 130 de biserici, schituri şi mănăstiri. În satele sucevene cu ucraineni, feciorii şi fetele obişnuiesc să pornească la urat înainte de miezul nopţii, merg pe la casele oamenilor, unde sunt şi poftiţi în casă pentru a gusta din bucatele de sărbătoare. În comunităţile de ruşi se păstrează obiceiul de a prepara mâncăruri speciale: clătite cu brânză şi carne, vărzări, piroşte, urechiuşe din aluat umplute cu carne tocată. De asemenea, nu lipsesc cozonacii, cârnaţii şi sarmalele. Comunităţile de ruşi lipoveni au ajuns în Moldova şi în Dobrogea în secolul al XVII-lea, în timpul reformei iniţiate de Ţarul Petru cel Mare şi de Patriarhul Nikon al Rusiei. Reforma, care viza modificarea ritualului bisericesc, a început în 1654 şi a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse în 1667. Cei care nu se supuneau noilor canoane au fost prigoniţi (întemniţaţi, arşi pe rug), mulţi alegând calea exodului. Decalajul de 13 zile dintre sărbătorile oficiale ale creştinilor ortodocşi din România şi ale celor de rit vechi a apărut în anul 1924, când unii credincioşi au refuzat să adopte calendarul Gregorian, menţinându-l pe cel Iulian.

Corespendenta dragilior mei părinţi. Erau tineri şi atât de îndgrădostiţi...

EL (ILIE), plecat in nefiinta in 2008
Veronica, auzi ! Te iubesc! Eşti a mea! A mea!A mea!
Din nou scriu pentru tine. Din nou inima-mi palpită de emoţie, din nou gîndu-mi se grăbeşte spre Veronica mea. Sunt singur. Dar in inimă te am pe tine, draga mea. Te strîng tare la piept. Te simt aproape, aproape. Eşti lăngă mine, înţelegi Veronica, lîngă mine. Eşti atît de scumpă mie. Niciodată nu aş vrea sa te pierd. Auzi! Niciodată! Şi o să-ţi rămîn credincios pana la urmă. Doar pe tine o să te iubesc. Doar pe tine, Veronica! Te tine şi pe nimeni alta. A mea eşti! A mea!

EA (VERONICA)
Scumpule, fii altul! Nu mă face sa-mi fac griji, să-mi apară diferite gînduri, la care nici nu ar trebui noi 2 să ne gîndim. Bine? Sunt Verona ta, pentu totdeauna.

EL
Abia m-am despărţit de Veronica, încă o simt alături. Şi mi-e dragă, dragă. Te iubesc doar pe tine, Veronica. A mea eşti! Asa e?!

EA
Ilie, de ce nu-mi scrii mai departe în acest caieţel? Ştii, odată mi-ai zis ca o să termini caieţelul acesta dedicate mie. Dar tu, dragul meu, nici nu-ţi mai aminteşti de el. M-ai lăsat în voia sorţii. Ştii că ori de cate ori îl deschid îmi apar amintirile. Cît de fericiţi eram cîndva, dar, acum, uităm de dragostea noastra, de ce? Nu stiu! Candva erai altul, îţi găseai timp, fie cît de puţin, şi pentru mine. Dar acum… Stau în casă cu puişorul acesta micuţ şi drăguţ şi mă gîndesc la tine, la scumpul meu soţ. Dar el, de ce oare s-a schimbat, poate că nu mă mai iubeşte ca înainte? Spune-mi! O să ştiu şi o să-mi fie mai uşor sau mai greu, nu ştiu. Şi chiar dacă nu mai mai iubeşti atît de mult ca înainte, atunci gîndeşte-te la fetiţa noastră, iubeşte-o mult…ea nu e vinovată. Simt între noi unele schimbari, parcă ne-am teme să ne apropiem unul de altul, de ce? De ce? Te întreb pe tine ILUŞĂL!!! Pe tine te înţeleg, poate îţi pare rău că ţi-ai legat viaţa cu mine. Spune-mi, nu mă lăsa să mă gîndesc la diferite gînduri, să-mi apăra aceste lacrimi sărate pe obraji. Poate nu am dreptate, spune-mi. Verona, a ta.

EA
Şi iar nu mi-ai răspuns la aceste ganduri chinuitoare, de ce? De ce?

EL
De mult nu am scris în acest caieţel. Dar, frunzărindu-l azi, am hotărît din nou să aştern acele gînduri şi sentimente pe care inima mea le nuteşte pentru cele două fetiţe dragi mie – Veronica şi Nicoleta, pe care le iubesc atît de mult. Acum mă aflu departe de voi. Dar cît de multi îmi este dor de voi! De scumpele mele fetiţe. De Kolcic şi Veronel! Recitind însemnările făcute mai devreme, amintirile m-au copleşit şi m-au făcut sa fiu mai sensibil la toate retrăirile pe care inima şi sufletul meu le poartă pentru cele mai scumpe, iubite, dorite fetiţe al mele, frumuşelele mele – Veronica şi Nicoleta.(4.10.1975).

EL
Azi îmi imaginez clar acele clipe cînd eram cei mai fericiţi. Dar şi de acum înainte o să fim iaraşi fericiti. Eu nu vreau, întelegi!, nu vreau să ne certăm, căci cearta nimic nu dă. Nu ar trebui să fim atît de suparăciosi, iuţi la ceartă. Trebuie să ne schimbăm această metodă. Ce bine e între noi, cînd glumim, rîdem, ne sărutăm, ne jucăm cu Coletuţa. Îmi pare că atunci suntem cei mai fericiţi. Şi viaţa noastră este plină de voie bună. Căci numai o viaţă plină de soare, o viaţă senină aş vrea să avem noi. Nimeni şi nimic să nu ne încurce. Noi 3, mica noastră familie, să ne-o construim. Să-o facem frumoasă! Senină! De azi înainte eu nu o să mai fiu atît de supărăcios. Dar eu nici nu sunt supărăcios. Dacă ai observat, eu tot timpul iertam toate şi nu mă supăr. Doar atunci cînd nu mai pot răbda, adică cînd nu te pot împăca, eu mă fac într-o ureche, crezînd că în felul acesta te voi face să fii mai veselă, să uiţi de supărare. Dacă nu ar fi toate aceste nebunii ale noastre, toate ar fi bune. Veronica! Schimbă-te şi tu! Nu te mai supăra atît de repede! Bine?! Eu îţi promit că mai mult nu o să mă supăr pe tine. O să fac totul ce vei zice tu! Tot timpul o să fiu de accord cu tine. Şi tu să faci la fel. Şi împreună o să creştem o floricică, cea mai frumoasă şi scumpă floare, draga noastra Nicoletina. (5.10.1975.)

EL
Doar cîteva zile au trecut de cînd mă aflu la Chişinău. Dar îmi este atît de dor de voi. Aş vrea să vă văd, să vă sărut, să mă joc cu voi. Să fim împreună. Să fim cei mai veseli şi fericiţi. Ziua, de la 8.30 şi pînă la 15.30 am lecţii. Fiind la lecţii, vă scriu cîte ceva şi vouă, căci dorul ce-mi umple inima este mare. In orice clipă, moment aş vrea să fiu lîngă voi, dragele mele fetiţe. Cînd îmi amintesc că eu aici sunt singur, mă cuprinde o tristeţe atît de mare! Cîte aş da ca să fiu in clipa aceasta lîngă voi, scumpele mele fetiţe, Veronica şi Nicoletuţa. Este bine, aşa e?! Cînd untem toţi alături. Nimic nu ne împiedică să facem ceea ce vrem. Şi nu ne temem de nimeni şi nimic. Dor suntem 3 şi putem să ne apărăm în orice clipă. DA, Nicoleta! (6.10.1975).

EL
Ce faceţi voi acum? Vă este dor de mine? Cum aţi petrecut ziua de duminică? Ce aţi făcut? Nicoleta nu întreabă de tata? Ce i-ai spus tu? Eu, duminicşă, am stat în hotel, am privit televizorul şi m-am gîndit la voi, v-am scris în acest caieţel. Dragele mele. Veronel şi Nicoleta. Mi-e dor de voi. Mi-e tare dor! Numai şi numai la voi mă gîndesc! La Veronel şi Nicoleta! La voi, căci vă iubesc cel mai mult. Imi sunteţi cele mai dragi, scumpe, iubite, dorite, frumoase fiinţe. Vă iubesc, vă sarut!(7.10.1975)

EL
Din nou îmi aştern gîndurile şi sentimentele în acest zodiac. Acum cînd sunt departe de voi, mi se face dor de a vă vedea pe voi scumpele mele, Veronica şi Nicoletina. Cît e de greu să suporţi trecerea monotonă a vremii, atunci cînd te afli departe de omul drag, de fetiţele mele dragi, de scumpele mele Veronica şi dragalasa noastar floricică, Nicoleta. Mi-e dor de voi. Vreau să fiu lîngă voi. Auziţi?! De-ar trece mai repede luna asta, că m-am săturat să fiu singur. Vreau să fiu cu voi, să vă sărut, să ne plimbăm cu Nicoleta noastră cea scumpă. Dar tu ce zici, Veronel?(7.10.1975).

EL
Scriu din nou pentru voi. Scriu din îndemnul inimii. Scriu celor mai dragi fetiţe, Veronel şi Nicoletuţa. Ce faceţi voi acum? Tot timpul mă gîndesc la voi. Îmi este tare dor de voi, scumpele mele. M-am săturat de Chişnăul ăsta. Vreau acasă, la voi. Imi este tare dor de voi. Vă iubesc cel mai mult doar pe voi, scumpele mele fetişcane. O să vin acasă şi niciodată nu o să vă supăr. O să vă ascult, o să fac totul ce ziceti voi, dragele mele. Degrabă ne vom duce cu totii la nord. Vom pertece şi acolo cătve zile. Voi ce ziceţi? Ştiţi ceva! Vă iubesc numai pe voi. Îmi sunteţi cele mai dragi şi mai scumpe. Vă sărut de multe ori.
(8.10.1975).

EL
Au trecut deja nouă zile de cînd ma aflu la Chişinău. Nouă zile de cînd nu v-am văzut. Aş vrea ca timpul rămas să treacă cît se poate de repede. E atît de greu să fii singur departe de fiinţele dragi. Veronica şi Nicoletina. Vom fi iarăşi împreună. Vom fi cei mai fericiţi. Nimeni nu ne va împiedica să fim cea mai fericită familie. Asa e, dragele mele? (9.10.1975).

EL
Azi pentru noi,mica noastră familie, e o sărbătoare. Doar e ziua de naştere a tăticului, a soţului. Scumpele mele! Ştiu că în această zi vă veţi stărui să-mi faceţi un cadou. Vă mulţumesc foarte frumos pentru cadoul vostru. Dar pentru mine cel mai mare şi frumos cadou este că voi sunteţi ale mele, că noi cu toţii ne iubim şi cu toţii suntem fericiţi.Veseli să fim toata viaţa şi să ne bucurăm de scumpa noastra Nicoletuţa, doar ea e tot ce avem noi mai scump, mai drag, mai frumos. E cea mai frumoasă floare a noastră. Veronica şi Coletuţa! Vă mulţumesc de cadoul şi felicitările pe care mi le aduceţi în acestă zi. (10.10.1975)

EL
Ma urmareste mereu gîndul să scriu o poezie. O poezie în care să fremăte dragostea, în care răurile să arate trăirile şi năzuinţele mele. Poezia pe care aă vrea să o scriu, aş vrea să prezinte chipul drag al clei mai gragi pentru mine – Veronica. Citind-o, în faţa ochilor, să te văd pe tine şi pe micuţa noastră, Nicoletuţa.
M-am straduit mult, dar, nefiind născut poet, mă strădui ca sentimentele să mi le exprim prin dragostea mea cea mare, ce o prot pentru voi, scumpere mele, Veronica şi Nicoletuţa.Dragostea, pe care o post eu pentru voi, e mare. Pentru mine, voi sunteţi cele mai frumoase, dragi, mîndre şi iubite! Nici nu-mi pot imagina viaţa mea fără voi. Îmi sunteţi cele mai dragi! Vă iubesc! Cît e de greu atunci cînd suntem departe unul de altul!te cuprinde durerea si cazi intr-un pessimism adînc. Îţi pare că timpul trece încet. Dar cît de mult te bucuri, cînd în faţa ochilor, fie şi imaginar, apare chipul drag al soţiei tale şi al fiicuţei!!! Inima ţi se umple de bucurie şi ai vrea chiar în momentul acela să fii alaturi de aleasa inimii tale, să te afli în îmbrăţişarea ei, să o acoperi cu mii de sărutari pe scumpa Veronica și Nicoletuţa. Să fiu numai cu voi, să ne plimbăm împreună, să împărtăşim bucuriile şi necazurile noastre. Să ne împărtăşim acea mare dragoste, pe care o purtăm unul pentru altul. Iar împreună, mămica şi tăticul, să o iubească pe drăgplaşa Nicoletuţă. Citind azi acela pagini scrise de tine, Veronica, am hotărăt să-ţi dau un răspuns din inimă. Scumpa mea! Eu nu m-am schimbat de loc.Am rămas acelaşi , aşa cum m-ai ştiut tu în cele mai frumoase clipe ale noastre. Nicidecum nu am devenit rece la acele sentimente, pe care tu le porţi pentru mine. Eu, ca şi înainte, te iubesc pe tine şi numai pe tine. NICIODATA NU O SA TE SCHIMB PE ALTA. Nu m-am gîndit şi nici nu mă găndesc şi nu mă voi gîndi niciodată la faptul că nu o să te mai iubesc. Nicicînd nu o să se întîmple asta. Noi doar ne-am căsătorit din dragoste. Noi doar ne iubim şi ne vom iubi. Aşa e?! Nimeni nu trebuie să sufere. Şi nici nu o să sufere. Doar că noi, de acum înainte nu o să mai căutam ceartă. Chiar dacă cite o dată ne facem prostuţi şi jucăm teatru. Dar şi asta nu trebuie să fie prezentă în viaţa noastră. Viaţa trebuie să ne fie plină numai de fericire, lumină şi veselie. Aşa că nicodată să nut e gîndeşti că inima mea e rece. Nu! Eu vă iubesc cu acelaşi foc ca în primele zile ale vieţii noastre. Să ne bucurăm că am ştiut a ne găsi unul pe altul. Îţi aminteşti de ziua cea de aprile cînd ne-am întîlnit? După ce te-am cunoscut, nu puteam să-mi găsesc locul. Înaintea ochilor erai doar tu. Apoi au urmat întîlnirile noastre, nevinovatele sărutari, Şi apoi, mama ce bataie! Vai, ce rău am mai păţit-o noi… Apoi cererea în căsătorie. Mi-amintesc acele cuvinte , pe care mi le-au spus părinţii “Dragostea nu e un măr, dincare muşti şi il arunci. Odată ce v-aţi hotărît să vă uniţi inimile, să fie pentru toată viaţa!” Aceasta a fost binecuvîntarea noastră. Cununia noastră.Eram cei mai fericiţi. Peste tot eram împreună. Dar eu şi tu. Noi amîndoi. Tineri îndrăgostiţi. Cît de mult ne-am bucurat atunci cînd pe lume a apărut cea mai scumpă floricică a vieşii noastre – Nicoletina. Îmi amintesc cum o luam în braţe, iar ea se uita şi nu înţelegea nimic. Eram atît de fericiţi! Doar în familia noastră a apărut Nicoleta – cea mai drăgălaşă fetiţă!
Îmi amintesc de multe ori de multe ori de ziua, cînd lăsîndu-te acasă cu Coletuţa bolnavă m-am grăbit să plec la nord. Nu ştiu ce m-a împins să fac pasul acesta. Atunci nu m-am gîndit la aşa ceva. Dar mă simt vinovat , vinovat în faţa voastră, scumpele mele. Acum cînd mă găndesc la faptul acela, inima mi se umple de jale şi durere pentru voi. Cum de am putut eu să fac aşa ceva? Cum de-am putut să vă las âi să plec?Am procedat foatre, foarte nedrept. O să mă căiesc o viaţă întreagă. Scumpele mele.Voi iertaţi-mi acel pas, pe care l-am făcut greşit. Aşa ceva nu o să se repete nicodată. O să fac tot ce ziceţi voi. Bine?! Iertaţi-mi greşeala, iubitele mele.Veronel şi Coletuţa. Mă mustră atît de mult conştiinţa. Cît de rău am procedat duminică. Sunt cel mai vinovat.Mă doare inima, cînd mă găndesc căt de tare v-am suparat. Parcă dracul m-a făcut să fiu atît de prost, să fac atîtea nebunii. Doamne! Oare de ce se întîmpla aşa lucruri în viaţa noastră?De ce? Cu ce noi am păcătuit în faţa lumii? Nu mai doresc ca în viaţa noastră să se întîmple asa ceva.
Nu! Nu! La fel nu doresc nici să spun, nici să fac, dar, din pacate, aşa lucruri au loc. Vreau ca de azi înainte să mă tin de cuvînt. Draga mea Veronico! Atunci cînd tu nu vorbeşti cu mine ori te superi, parcă m-aş afla în altă lume. Înnebunesc, ştii de ce?! De aceea ca eu te iubesc nespus de mult, şi nu doresc ca tu să te superi pe mine şi să nu-mi vorbeşti. Scumpa mea! Hai să nu mai facem aşa lucruri! Să trăim în linişte şi pace, să avem o viaţă plină de iubire şi voie bună. Eu jur că de azi înainte, 20.10.1975, nu o să mai fac lucruri rele. Niciodată. Auzi! Niciodată! Jur! Jur pe viaţa noastră! Cînd scriu aceste rînduri e seară, ora 20.00, stau în cameră şi vă scriu vouă, Veronicăi şi Nicoletuţei, cele mai dragi fetiţe. Am am avut colocviu. Am venit la hotel la ora 18.00, m-am dus şi am mîncat şi acum vă scriu vouă. Veronica! Atît de mult mi-e ciudă pe mine. Îmi vine să-mi dau ce ceva în cap. Mereu mă găndesc la purtarea mea de duminciă. Da, am fost un laş, un adevărat om rău. De ce oare am făcut eu toate acele nebunii? Probabil m-a îndemnat aghiuţă, adică tulburelul. Îmi imaginez şi mi se strînge inima de durere cînd mă găndesc cite ai suferit draga mea. Dar asta m-ai mult nu o să se întîmple. Auzi! Nu o să se repede niciodată. Acum scriu şi mă gîndesc la voi. Parcă vă văd, pe tine şi Nicoleta, cum staţi la cald, vă jucaţi, vă gîndiţi la mine. Nicoleta, cred că, face marafele de-ale ei, iar tu te uiţi cu bucurie la floricica noastră. Sau poate întreaba de mine, iar tu îi spui că tata e la Chişinău şi degrabă o să vie. Aş vra chiar în clipa asta să vin acasă. M-am săturat pînă peste cap de oraş şi singurătate. Vreau să fim împreună, să ne ajutăm unul pe altul, să ne păzim unul pe altul. Şi, principalul, să nun e certăm niciodată. Mereu să fim fericiţi, veseli, voioşi. S-o creştem pe Nicoleta. Să ne iubim cu foc! Să ne sărutăm mult, mult! (21. 10.1975).

EL
Dragile mele Veronica şi Nicoleta!
Vă scriu o scriosrică. Aşa mi s-a făcut un dor de voi, că în momentul acesta, cînd mă aflu singur în cameră, aş veni la voi, la scimpele mele.
Ce mai faceţi voi acum? Eu m-am săturat de seminarul acesta. Facem lecţii de la 9 pînă la 18 şi tot timpul trebuie să scriem. Mi-i lehamete. Dar, gîndindu-mă la voi, la Veronelul şi Nicoleta mea, uit de greutăţi şi devin foarte vesel, scumpele mele.
În cameră e frig, iar eu, fiind cu gîndul la voi, mă încălzesc. Dragele mele, puice! Cît de mult aş vrea să fiu lîngă voi, să vă mîngîi, să vă sărut pe amîndouă. Vin eu mîine acasă şi tptul o să fie bine. Aşa e Nicoleta şi Veronel?! Pe lîngă mine şi tine a mai apărut un mugurel. E Nicoleta noastră, pe care noi o iubim aşa cum ne iubim noi şi o vom creşte ca pe o floare. Să fie cea mai frumoasă. Eu voi avea grijă de voi amîndouă, iar voi amîndouă veţi avea grijă de mine. Şi o să-nenţelegem destul de bine. Doar suntem o familie străns unită. Asa e!!!


EL
Sunt acum la lecţie. Săturîndu-mă de ascultat, am hotărît să vă scriu ceva vouă, să mai stau de vorbă cu voi prin intermediul acestui carneţel. De cînd mă aflu aici, m-am săturat de singurătatea asta. Nu mai doresc să mă aflu departe de voi. Atît e de greu fără Veronica şi Nicoleta mea. Vreau la voi. Am mai susţinut un colocviu. Vreau scumpele mele să vin acasă cît mai repede. Să fiu lîngă voi. De acum lecţiile sau terminat. Mîine, 23, avem întîlnire cu preşedintele, vineri nu avem nimic, iar sîmbătă – examen. Eu l-am propus să susţinem examenul vineri, şi sîmbătă să vin acasă, iar dacă nu nu e posibil asta, o să vin acasă sîmbătă după masă. Atît de mult m-am săturat de oraş, de plictiseala de aici. Cît de bine e lîngă voi, lîngă Veronica, soţia mea scumpă, şi Nicoleta, drăgălaşa şi frumoasa noastră fetiţă. Să fim împreună, să ne jucăm, să ne îmbrăţişăm, să ne sărutăm, să ne plimbăm. Ce faceţi voi acum? Nicoleta stă cu mama, iat tu eşti la muncă. Cît de fericit e omul cînd ştie că, venind seara de la lucru, acasă îl aşteaptă cu multă bucurie soţia, fiica, soţul. Cît de multe necazuri nu ai avea, cît de greu nu ti-ar fi pe suflet, cînd în vezi pe oamenii dragi, parcă devii şi tu mai vesel, zîmbeşti, te joci cu ei. Veronica şi Nicoleta, iertaţi-mă că v-am supărat, vă rog frumos. Eu atît de mult mă bucur pentru voi. Îmi pare că sunt cel mai fericit om de pe pămînt. Doar le am pe cele mai frumoase fetiţe, Veronica şi Nicoleta. Cît de bine îmi pare că anume tu, VERONICA, eşti scumpa mea soţie, că anume cu tie, eu mă simt cel mai fericit om depe pămînt. Şi noi amîndoi o avem pe Koletuţa, care în timpul de faţă(să nu fie de deochi) este cea mai frumoasă, veselă şi geşteaptă. Ştie atît de multe. Este atît de drăgplaşă. Iubitele mele! Sunt cel mai fericit cu voi! Vă iubesc din tot sufletul şi din toată inima!Toată viata o să vă iubesc! Doare pe voi! Numai pe voi! Pe voi!(22.10.1975).

EL
Scriu şi azi cîte ceva. A mai rămas o zi şi termin cu Chişinăul, cu singurătatea. De acum vom fi împreună, mica noastră familie – ROTARU. Seara vom vorbi, ne vom juca cu Nicoleta, ne vom duc la plimbare, vom fi fericiţi. Atît de mult vreau să vin acasă. Să fiu lîngă voi! Mă doare inima cînd mă gîndesc cît de rău am procedat atunci. Scumpele mele fetiţe! Îmi este dor de voi! Vreau ca tot timpul să fim împreună. Nu o să mă mai duc nicăieri de lîngă voi, nu-mi trebuie nimeni şi nimic, decît voi! Doar voi sunteţi ale mele. Şi nu vreau să vă pierd niciodată, auziţi!NICIODATĂ! NICIODATĂ!

„…..Veronica, Nicoleta
Două fete frumuşele
Şi-amîndouă ale mele.
…Cele mai drăguţe
Cele scumpuşoare
Ştiţi voi cine-s oare?!
Veronica şi Nicoleta.
..Aştept cu nerăbdare ora
Cînd o să ne-ntîlnim.
Cînd din nou o să vorbim de dragoste
Şi o să ne sărutăm..
Şi amîndoi o vom sărută pe Nicoleta…”(23.10.1975)


„Prieten drag sau Doar pe tine „

Din atîtea fete, întîlnite-n cale
Te-am ales doar pe tine.
Orice eu nu aş face
Şi oriunde nu as fi
Eu te văd doar pe tine!
În inima-mi ferice
Şi îm seninu-mi suflet
Eu te port doar pe tine.
Toată viaţa aş vrea
Să rămîn doar cu tine.
Sunt atît de fericit atunci
Cînd te văd doar pe tine!
(24.10.1975)


EL
Acum încep să scriu din nou cîteva rînduri fugare. Le scriu pentru Veronica mea. Clipele cand sunt singur, cînd nu esti lîngă mine, cînd eu sunt undeva departe, mă fac să te apropii şi mai mult de mine. Îmi esti atît de dragă, Şi pe zi ce trece imi devii tot mai apropiată, tot mai scumpă. Veronica! Noi amîndoi am format o celulă unică, noi amîndoi suntem unul şi acealşi.. E suficient ca cineva doar să pomenească de tine, că imi şi apari în fata ochilor, draga mea! Şi dacă uneori iţi place să joci teatru, dacă doreşti să rîzi de mine, dacă mai păstrezi unele secrete, totuşi eu te iubesc foarte mult. Doar pe tine!

EL
Şi iarăşi scriu în această agendă numele drag – Verona, Veronica, Verona mea!!! În orice clipă gîndurile îmi sunt la tine, în tot ce fac, în tot ce gîndesc, te văd mereu, esti lîngă mine, Veronica mea! Şi orice nu ai yice tu, orice nu ai căuta să afli, eu întotdeauna o să spun că tu şi numai tu eşti a mea. A mea, Verona!!!

EL
Cred în fericirea noastră, cred în fidelitatea şi trăinicia sentimentelor noastre, cred în tine Veronica, nu cred în despărşiri, nu cred în laşitate, în fals,eu cred doar în tine, Veronica mea!

Spre tine-mi grăbeşte pasul din nou
Spre tine mi-am îndreptat eu gîndul şi crezul
Spre tine, Verona
Că eşti doar a mea
Întelegi? A mea!!!

EL
Scriu doar pentru tine, Veronica!
Mi-am amintit iarăşi de tine, mi-e dor de tine, aş vrea să fii alături de mine. Îmi eşti atît de scumpă, draga mea soţie. Mi-e dor, mi-e tare dor de tine, Veronica mea. Simt parcă nu-mi ajunge ceva, parcă-s cuprins de un nostalgic sentiment.Dar nu a rămas mult timp şi iar vom fi împreună…

Ţie..

Ţin minte noaptea în care mi-ai dat ca amintire o stea din Carul Mare.
„E steaua mea, ai zis atunci încet
E steau inimi-mi ferice
E steaua
Ce ţi-o dau eu ţie în dar!!!”
Şi steaua ta o port la inimă mereu.
Ea-mi este călăuză-nsoşitoare
Ea-mi este cea mai dragă
Căci teaua asta nu eşti decît tu
Tu, dragă…

Un sunet de telefon…

Alo, m-auziti?
Vă vorbeşte tovarăşul…
Cum?vă rog, repetaşi
Da, da!
O să vin!
Cînd?
Chiar azi!..
Alo! Vă ascult!
Vorbiţi-mi mai mult,
Căci tare aş vrea
Sa vă ascult
Să vă ascult….


EL

De cîte ori îl recitesc pe Eminescu, tot de atîtea ori, floarea albastră îmi aminteşte că tu eşti a mea, că nimeni nu o să se amestice în viaţa noastră. Aşa e?
În orice zi, în orice ceas
Spre tine pasu-mi se grăbeşte
Căci mereu pe tine eu te văd doar
Pe tine te văd
Veronica mea!
Eu nu cred în nimic, ci doar în noi, în prietenia şi dragostea noastră.
Dar tu?

EA
Dragul meu! Eu o să fiu mereu alături de tine. Sunt atît de fericită cu tine! Îmi vine să spun la toata lumea ca tu eşti doar al meu. Nu crec în nimeni, doar în tine, doar în tine….Veronica ta.

EL
Erai atunci cea mai frumoasă şi veselă, aşa cum eşti acum.
Dar atunci erai mireasă…

EL
Cît de dulci sunt amintirile bătăilor de inimă, cît de învăpăiate-s săruturile tinereţii înfloritoare! Amintirille bîtăilor de inimă te cuprinde în acea clipă, cînd, fiind undeva departe, departe, îţi aminteşti de Ea, de sărutările pline de farmec ale vieţii, ale celor pe care noi le numim CREDINŢĂ, DEVOTAMENT, DRAGOSTE!!!

ТЕБЕ
Покланюсь тебе
Потаму что ты неприметна
И чиста
В то же время и красивая
Покланюсь тебе. Милая....
БЕЗ ТЕБЯ ЖИЗНЬ МОЯ ПУСТА....


Да полнота! Вы же видите что я циганка. Хотите я вам нагодаю? Слышали ли вы когда нибудь о Кармен? Это я!!
….cuvinte spuse cu un simplism atît de natural, încît fără să vrei ţi-o imaginezi în faţa ochilor pe EA, ţi-o imaginezi şi n-ai vrea să te desparţi nicicînd de ea, ai vrea s-o ai mereu în faţa ochilor pe ţiganca sufletului tău.
S-ar părea că aceste două file au rămas din întămplare curate, precum inmaculata noastră viaţă care e atăt de nevinovată. …
Urmează să le scriem împreună….noi3.


Frumoşii ani
Dormeam…De odată în vis am vazut-o pe ea. Stăteam culcat în camera mea, cînd o văzui întrînd. Avea un păr bogat şi era îmbrăcată în rochie albă. Parcă de mireasă. Chipul ei parcă îmi otrăvise privirea. Păşea semeţ, privind undeva în zare. Am început s-o urmăresc cu ochii.Deodată privirile noastre s-au întîlnit. Ochii ei parcă mă întrebau: de ce mă urmăreşti? Ce vrei de la mine?! Apo s-a apropiat de mine şi s-a aplecat asupra mea. Vroiam să strig. Credeam că vrea să mu sugrume. Dar ea mă sărută uşor pe buze, şi atingerea era ca a unui fulg de nea….Apoi dispăru…Vroiam mult, mult s-o mai revăd odată, să-i mai privesc încă o dată privirea. Nu-i ştiam nici numele. I-am zis V.Căci ea îmi aminteşte de o fată scumpă, scumpă mie şi care mi-a devenit soţie. Şi ştiţi cine e fata ceea, pe care am întîlnit-o în vis? Era era, Veronica. O ştiţi? Iat-o!!! E alături de mine!!!

UMC, pârâtă de societatea „Tatăl şi Fiica”

Societatea comercială „Tatăl şi Fiica” SRL şi-a arătat nemulţumirea prin intermediului contestaţiei numărul 35313 din 29.09.2008, înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva deciziei emisă de către Universitatea Maritimă din Constanţa în cadrul procedurii de „licitaţie deschisă” organizată în vederea atribuirii acordului-cadru având ca obiect „Servicii de audit financiar”. Altfel spus, Societatea comercială Tatăl şi Fiica SRL a cerut Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor anularea procedurii de atribuire a acordului-cadru având ca obiect „Servicii de audit financiar”, comunicată prin adresa nr. 4337 din 23.09.2009, emisă de către UMC din Constanţa. Spre fericrea conducerii UMC, în urma analizei documentaţiei depuse, comisia CNSC a dispus să respingă ca tardivă contestaţia formulată de SC Tatăl şi Fiica, în contradictoriu cu Universitatea Maritimă din Constanţa. De asemenea, CNSC, în temeiul art. 278 alin. (6) din ordonanţa Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, a dispus continuarea procedurii. „Prezenta decizie este obligatorie pentru părţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 280 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006. Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere, în
termen de 10 zile de la comunicare”, a decis CNSC. (N.BACIU)

Pentru că le-a oferit copiilor mâncare contaminată cu fecaleDistribuitorul de lapte SC TADCIP SRL a fost sancţionat cu 6000 de lei

Primele rezultate de laborator ale investigaţiei epidemiologice efectuată de către Direcţia de Sănătate Publică Constanţa, după serile de îmbolnăviri ale preşcolarilor de la două grădiniţe din Medgidia, arată că în alimentele recoltate în grădiniţe se confirmă încărcătura mare cu Escherichia coli în mămăliga cu brânză proaspătă şi smântână, cât şi în pastele cu brânză de oaie, unt şi zahăr, fapt care denota o contaminare fecală. De asemenea, reprezentanţii DSP au anunţat că în focarele de toxiinfecţie alimentară care au evoluat la grădiniţele din localitatea Medgidia s-au confirmat nouă cazuri de Shigella sonne S la opt copii şi un cadru didactic care a consumat din alimentele. Cei nouă nu au fost internaţi. „Din cazurile internate la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase s-au confirmat patru coproculturi pozitive, din care două cu Shigella sonne S”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Mihaela Denisov, director coordonator adjunct la DSP Constanţa. Potrivit acesteia, investigaţia este în curs de derulare, fiind recoltate probe de materie primă lactate de la cele două gradinite, de la unitatea de producţie şi unitatea de distribuţie. „Investigaţia epidemiologicî este în derulare, pentru a identifica sursa de infeţie, bacilul dizenteric fiind un germen de origine umană”, a mai spus directorul adjunct de la DSV Constanţa. Până la finalizarea anchetei, cele două grădiniţevor rămâne închise. Oficialii de la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor din Constanţa au amendat distribuitorul de lapte - societatea TADCIP SRL din Ciocâlia – cu 6000 de lei. „Fiindcă nu au putut face dovada trasabilităţii produsului societatea a fost amendată cu 6000 de lei. De asemenea, au fost preluate probe de brânză dulce din alte loturi. Dacă analizele din laborator vor demonstra că şi acest lot este infectat, putem sista activitatea societăţii”, a menţionat directorul coordonator de la DSVSA, Gheorghe Dincă.
Amintim că aproape cincizeci de copii şi cadre didactice de la grădiniţele 3 şi 4 din Medgidia au fost depistaţi, săptămâna trecută, cu simptome de toxiinfecţie alimentară, după ce au consumat alimentele servite de unităţile de învăţământ. Majoritatea au fost trataţi ambulatoriu.(Nicoleta BACIU)

Societatea care a provocat prăbuşirea unui zid riscă dosar penal

Vinovată de prăbuşirea peretelui imobilului situat pe bulevardul Tomis nr. 13, din Peninsulă, se face societatea de construcţii care desfăşoară lucrări pe şantierul din apropiere, susţin reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Stat în construcţii din Constanţa. „Vineri după-amiază, din cauza unor muncitori care săpau o fundaţie, peretele clădirii lângă care aceştia lucrau s-a prăbuşit. Am mers vineri la faţa locului, însă nu am reuşit să identificăm societatea care execută lucrările. Din păcate, nu l-a găsit nici pe proprietarul terenului pe care se lucra. Inspectorii care au efectuat actul de control au stabilit că imobilul avariat este în pericol de prăbuşire. Clădirea s-a înclinat şi se poate observa crăpătura mare rămasă. Am anunţat RAEDPP, pentru că primăria este administrorul clădirii, ca să pună la dispoziţia locatarilor rămaşi pe drumuri o altă casă”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Ion Florentin, directorul coordonator al Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcţii (ITC) Sud-Est. Potrivit acestuia, primăria urmează să facă, împreună cu un expert tehnic, o expertiză, pentru a stabili dacă imobilul mai poate fi consolidat. „Clădirea reprezintă un real pericol de prăbuşire, de aceea familia care locuia în el a fost evacuată, iar zona a fost împrejmuită, pentru siguranţa trecătorilor”, a adăugat Ion Florentin. Directorul coordonator al ITC a mai precizat că firma vinovată de producerea accidentului va fi sancţionată dur. „Societatea riscă nu doar amenzi, dar şi dosar penal, pentru că a pus în pericol vieţile mai multor persoane”, a subliniat directorul coordonator al ITC Constanţa. Amintim că vineri, în jurul orelor 14.00, unul dintre pereţii blocului cu două etaje, situat pe bulevardul Tomis nr. 13, din zona Peninsulară, s-a prăbuşit din cauza lucrărilor de construcţie şi a vechimii. Deocamdată nu se ştie firma care efectua lucrările de fundaţie şi nici dacă aceasta avea toate documentele şi avizele necesare. Mai mult, muncitorii au săpat prea adânc fundaţia, ignorând faptul că în vecinătate se află clădiri, vechi de sute de ani.

Munca la „gri”, înţelegere frauduloasă între angajator şi angajat

Un nou fenomen apărut pe piaţă de ceva timp îl reprezintă munca la „gri”, atunci când angajatorul încadrează în muncă o persoană cu salariul minim pe economie, dar de fapt îl plăteşte mai mult pentru munca pe care o execută, numai că banii se dau „în mână”, astfel ocolindu-se plata taxelor şi impozitelor către stat. Potrivit directorului coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă din Constanţa, Constanin Florian, aceasta este o înţelegere ilegală între angajator şi angajat, în defavoarea celui din urmă. „Angajatorii oferă angajatului un salariu mai mare decât este trecut în cartea de muncă şi astfel statul are de suferit, deoarece încasează taxe şi impozite mai mici. Noi putem verifica asemenea cazuri doar în baza unor reclamaţii. Până acum însă nu am primit nici o reclamaţie, cu toate că acest fenomen există”, a declarat, pentru cotidinaul „Replica”, Florian Constantin. Potrivit acestuia, vina aparţine nu doar angajatorului, ci şi angajatului care acceptă acest lucru. O persoană angajată în acest mod va avea foarte mult de suferit după ce va realiza cât de mult înseamnă înscrisurile de pe carnetul de muncă. (N.BACIU)

DGASPC Constanţa a ajuns la fundul sacului: Din octombrie, asistenţii sociali riscă să rămână fără salarii

Peste 700 de salariaţi de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DASPC) Botoşani au ieşit ieri în stradă şi au protestat împotriva Guvernului şi Consiliului Judeţean. Angajaţii DASPC s-au plâns că nu mai au bani pentru plata facturilor şi a ratelor şi au ameninţat că vor recurge la greva foamei, în cazul în care, până la sfârşitul săptămânii, nu vor încasa salariile.

Deocamdată, cei 1.457 de angajaţi ai Direcţiei pentru Protecţia Copilului din Constanţa şi-au primit retribuţiile pe luna august. Şi pentru luna septembrie, sunt bani pentru salarii. „Angajaţii direcţiei pot fi liniştiţi în ceea ce priveşte salariile pentu luna septembrie. Din luna octombrie însă intrăn în incapacitate de plată.. Încet, încet ajungem la fundul sacului în ceea ce priveşte banii. Din octombrie încolo e tragedie”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Petre Dinică, directorul coordonator al Direcţiei Generale de Asisitenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa (DGASPC). Potrivit acestuia, doar o rectificare bugetară ar putea salva instituţia de incapacitatea de plată în luna octombrie. „Pentru buna desfăţrare a activităţii până la sfărşitul anului, ne mai trebuie 8,3 milioane lei, bani care trebuie să completeze cele 108 milioane lei care au constituit bugetul Direcţiei pentru anul în curs. Noi am cerut această rectificare de 8,3 milioane lei. Sperăm că se va face până la umră. Dacă nu, vom ajunge la situaţia de anul trecut”, a mai spus oficialul DGASPC Constanţa. De asemenea, directorul coordonator a menţionat că doar cu ajutorul Consiliului Judeţean Constanţa direcţia ăşi va putea rezolva problema salariilor. „Mizăm mult pe Consiliul Judeţean, care ne sprijină şi ne ajută”, a mai precizat Petre Dinică. Amintim că anul trecut, atunci când o parte a angajaţilor DGASPC a pichetat de două ori sediul Prefecturii, salvarea a venit tot din partea CJC. (Nicoleta BACIU)

Herghelia Mangalia, ocolită de turiştii veniţi pe litoral

Cu toate că Herghelia Mangalia a fost pregătită, toată vara, să întâmpine turiştii, oferindu-le ore de echitaţie şi plimbări pe malul mării cu cei 340 de cai pur sânge arab şi şase ponei, clienţii nu s-au înghesuit înspre acest tip de agrement. Chiar dacă inclusiv ministrul Turismului, Elena Udrea, a venit la herghelie pentru a promova acest colţişor de relaxare, iar primarul Mangaliei, Claudiu Tusac, a propus preluarea unităţii pentru rentabilizarea ei, lucrurile au rămas deocamdată la stadiul de supravieţuire din vânzarea cailor şi cu bani de la Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

„Nu vin turiştii la noi. Spre exemplu, când a avut loc festivalul Callatis, ne-au trecut pragul doar 10 turişti. Nu poţi impune turiştilor să vină să facă echitaţie, dacă ei vin pentru mare şi plajă”, a declarat, dezamăgit de situaţie, Constantin Ancuţa, şeful Hergheliei Mangalia. Potrivit acestuia, bani pentru întreţinerea cailor, pentru salarii şi utilităţi sunt, în mare parte, asiguraţi de Romsilva, în condiţiile în care herghelia cheltuie anual în jur de 130 de miliarde lei vechi, iar unitatea de la Mangalia reuşeşte, graţie „pepinierei” de cai, să vândă doar în valoare de aproximativ 1,5 miliarde de lei – cel puţin asta este suma încasată de la începutul anului şi până în prezent din tranzacţiile cu cabaline. „De la începutul anului şi până acum, am vândut 35 de cai, în valoare de peste 1,4 miliarde de lei. Cea mai bună lună a fost cea în care am dat 10 cai o dată”, a declarat Ancuţa. În ceea ce priveşte luna septembrie, la licitaţie au fost vânduţi doar un cal şi un ponei. „Calul s-a vândut cu 40 de milioane, iar poneiul – cu 25. Până la o altă licitaţie, caii se vând prin negociere directă. Majoritatea cumpărătorilor sunt crescători particulari din toată ţara”, a subliniat şeful unităţii. Cu toate că lunar sunt organizate licitaţii şi au loc tranzacţii, Ancuţa recunoaşte că „herghelia nu poate supravieţui fără Romsilva”. Aceeaşi Romsilva, însă, este restrictivă în ceea ce priveşte organizarea de evenimente în perimetrul unităţii din sudul litoralului, chiar dacă ele ar aduce mai mulţi bani la buget. Spre exemplu, o televiziune care a dorit să filmeze armăsarii hergheliei alergând pe malul mării – contracost, desigur – a fost refuzată din considerente neînţelese încă. În altă ordine de idei, Ancuţa a menţionat că recolta de toamnă este aproape de final. „Am recoltat, toamna aceasta, 2.000 de tone de furaje, ceea ce reprezintă 90% din necesarul hranei pentru toată iarna. Sperăm să ne ajungă”, a mai spus Constantin Ancuţa. De asemene, angajaţii hergheliei au început şi lucrările de toamnă, adică aratul şi semănatul. „Vom semăna secară, orz de toamnă şi borceag de toamnă”, a adăugat Ancuţa. Reamintim că Herghelia Mangalia deţine 588 de hectare, dintre care 518 sunt folosite în scopuri agricole. Complexul se află în administrarea Direcţiei Silvice Constanţa, aflată în subordinea Romsilva.

Mangalia va participa la cel mai mare Festival de turism din China

Primarul Mihai Claudiu Tusac a fost, vineri, gazda unei delegaţii oficiale din districtul Luwan al oraşului Shanghai din China. Delegaţia a fost formată din şase membri, sub coordonarea lui Jiang Jiehua, director al Comitetului de Decizie al Congresului popular din districtul Luwan din Shanghai. Discuţiile s-au axat pe proiectele de dezvoltare turistică a sudului litoralului şi oportunităţi de investiţii. Primarul Tusac le-a prezentat oaspeţilor cele mai importante proiecte de promovare şi dezvoltare turistică a zonei municipiului Mangalia: infrastructură, agrement şi divertisment, dar şi evenimente. Chinezii au fost impresionaţi de proiectul de dezvoltare a Portului Turistic Mangalia, în care este inclusă insula dintre oraş, şi şantierul DMHI. „Sunt sigur că mulţi cetăţeni chinezi nici nu au auzit de România, poate doar de Ceauşescu. Dar şi noi avem poveştile şi legendele noastre, avem o ţară frumoasă şi vă invităm s-o cunoaşteţi”, a declarat primarul Tusac. La rândul ei, Jiang Jiehua a menţionat că România se schimbă în bine. „Ceea ce am reuşit să vedem până acum demonstrează că România se schimbă în bine. Şi Shanghai-ul este o localitate cu o istorie foarte lungă, dar se construieşte atât de mult şi atât de repede încât a căpătat o înfăţişare futuristă, cu ajutorul fondurilor guvernamentale şi al investitorilor străini. Astfel încât, ştim ce înseamnă ca o regiune să fie ajutată din exterior”, a precizat oaspetele chinez, care a invitat administraţia locală să participe la un mare festival de turism, care are loc o dată la patru ani, în Luwan şi durează şase luni. (N.BACIU)

Copilul violat de mamă se simte bine în noua familie

Băieţelul din Cumpăna care a fost violat de către mama sa, în timp ce tatăl filma întreaga scenă, s-a întergrat în noua sa familie şi se simte fericit. „Băieţelul de 7 a fost dat unui asistent maternal profesionist, care mai are în plasament un băieţel de 7 ani. În afară de cei doi băieţei aflaţi în plasament, asistentul maternal mai are două copii naturali, un băiat şi o fată, de 12 şi, respectiv, 13 ani”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa. Potrivit acesteia, băieţelul se simte fericit, s-a integrat şi a depăşit momentele critice în care se afla la început. „Evoluţia băiatului a fost foarte bună. I-a mai trecut şi dorul de mamă, în sensul în care nu mai întreabă zilnic de ea şi nu îşi mai doreşte tot timpul să se întoarcă la ea. Copilul va rămâne la asistent maternal până vom vedea ce va decide instanţa”, a mai spus Roxana Onea. Amintim că, vara trecută, Tiberiu, băieţelul de şase ani, din Cumpăna, a fost violat de mama sa, în timp ce tatăl filma scenele de groază. Poliţiştii şi procurorii au aflat povestea, au făcut o percheziţie în urma căreia au găsit înregistrarea video şi i-au trimis în judecată pe părinţi, în stare de arest. În prezent, mama şi tatăl copilului se află în arest, fiind acuzaţi de viol şi complicitate la viol. (N.BACIU)