.JPG)
De Nicoleta BACIU
Atunci când timpul este frumos, întâlneşti în oraş tineri care fug, sar, străduindu-se să-şi menţină echilibrul pe o bară de metal sau să se caţăre pe o cladire doar cu ajutorul inerţiei şi a propriilor picioare. În calea lor orice bancă, zid sau clădire părărsită nu sunt obstacole pe care nu ar putea să le treacă uşor. Tot soiul de sărituri, rostogoliri, alergări prin locuri dintre cele mai ciudate – sunt capabili să le facă fără nici o ezitare. Este vorba despre tinerii care fac parkour, un sport relativ nou, dar preferat pentru tinerii din România şi, implicit, din Constanţa. „Parkour este libertatea de mişcare. Cel care face parkour se mişcă dintr-un punct A într-un punct B, cât mai repede posibil, fără nici un fel de echipament, lăsând imaginaţia să curgă. Sportul se concentrează pe practicarea mişcărilor spre dezvoltarea corpului şi minţii individului, pentru a fi capabil să depăşească obstacolele în caz de urgenţă. De fapt, primul practicant profesionist de parkour - francezul David Belle - era un pompier. Iar la noi în ţară, parkour a aparut în 2004, la Constanţa”, ne-a povestit Alexandu Judeu, care practică acest sport de câţiva ani. Tânărul de 25 de ani a aflat despre acest parkour de pe internet, a adunat informaţii şi a început să-l practice. „Când aveam 20 de ani am aflat despre acest sport, care m-a fascinat. După ce m-am documentat foarte bine, am început să exersez în natură. Antrenamentul include elemente din spaţiul cotidian - artificial sau natural - cum ar fi balustrade, copaci, clădiri”, a mai spus Alexandru. Fiindcă a avut o pregătire fizică bună, Alexandru nu s-a accidentat, de aceea îi sfătuieşte pe cei care vor să se apuce de parkour să practice mai întâi un alt tip de sport. „Vârsta potrivită pentru parkour este 15-16 ani. Recomand tuturor să fie bine pregătiţi din punct de vedere fizic înainte de a se apuca de parkour. În caz contrar, riscă să se accidenteze grav”, a menţionat Alexandu Judeu.
Parkour - cel mai ieftin sport
Pentru parkour nu ai nevoie de echipamente scumpe. Tot ce-ţi trebuie este o pereche bună de adidaşi şi nişte haine preferabil lungi, pentru a evita accidentările. Ca să te antrenezi nu ai nevoie de sală de sport, o poţi face oriunde: în parcuri, pe străzi, în curţi, printre blocuri, oriunde există două sau trei bare de metal şi câteva ziduri. E nevoie doar de propriul corp şi de mediul înconjurător. Şi de multă atenţie, căci, oricât de spectaculoase pot fi săriturile peste cap sau de pe un perete pe altul, oricând îţi poţi rupe gâtul.
