De Nicoleta BACIU
În Rusia există o şcoală în care pe 1 septembrie elevii nu mai vin frumos îmbrăcaţi şi lecţii nu se mai ţin. Este vorba despre Şcoala nr.1 din oraşul Beslan din Osetia de Nord. În această zi, locuitorii orăşelului vin la şcoală pentru a comemora cele 334 de victime ale atacului terorist de la 1 septembrie, 2004. De la atactul terorist din septembrie 2004, care a luat vieţile a sute de copii şi adulţi, au trecut mai mult de cinci ani, însă rănile rămase nu s-au cicatrizat şi nu se vor cicatriza vreodată. Sentimentul că oraşul încă trăieşte evenimentul este confirmat de discuţiile cu locuitorii oraşului. A rămas durerea, a rămas ura pentru cei care au organizat atacul, a rămas supărarea pe autorităţile care nu l-au putut preîntâmpina. A mai rămas şi invidia, pentru că unii şi-au pierdut copii, iar alţii nu. „În Beslan există o mare de durere...”, îşi începe povestea Svetlana Hutsistova, care şi-a pierdut singurul fiu. Cu durere, Svetlana povesteşte despre fiul său care „a rămas în şcoală”. Fiul ei de 26 de ani a murit ca un erou, încercâd să-i salveze pe copii luaţi ostatici de terorişti. „Când a auzit împuşcăturile, Murat a fugit spre şcoală să-i întoarcă înapoi pe copii vecinilor. Dar un terorist cecen l-a băgat şi pe Murat al meu în şcoală. Copii care au fost eliberaţi mi-au povestit că Murat a încercat să ia arma de la un terorist, iar altul l-a împuşcat”, plânge mama îndurerată. Majoritatea locuitorilor din Beslan evită cuvintele „a murit”, ei zic despre copii lor că „au rămas la şcoală”. „Medicii mi-au zic că dacă fiul meu, Azam nu va începe să respire singur în 12 ore, atunci nu mai are nici o şansă. Am stat 10 ore în genunchi lângă patul lui, până a început să respire singur”, povesteşte Valentina, abia reţinându-şi lacrimile. Fiul ei Azmat, care în septembrie 2004, a mers în clasa a VI- a fost rănit în genunchi, piept şi burtă. Pentru că muşchii de la burtă au fost afectaţi, coşul pieptului s-a deformat. Băiatul a pierdut şi 50% din auz. Despre coşmarul care durează mai mult de cinci ani, cei din Beslan povestesc diferit. Unii vorbesc despre tragedie printre lacrimi, iar alţii nici acum nu şi-au revenit din şoc. „Sunt oameni care nu mai suportă râsul”, mai spune Svetlana. Tragedia din Beslan nu s-a terminat. Rănile vor rămâne deschise în inimile celor care şi-au pierdut copii şi apropiaţii în Şcoala nr. 1. Totul din jur aminteşte despre tragedia din 2004: clădirea şcolii care nu a fost renovată, locurile de joacă pentru copii, şirul infinit de morminte, în care au fost îngropaţi cei 186 de copii şi monumentul care reprezintă sufletele copiilor ridicându-se în cer... Amintim că în septembrie 2004, 334 de persoane, dintre care 186 de copii au murit într-un schimb violent de focuri între rebeli pro-ceceni şi forţele speciale ale poliţiei şi armatei ruse, în şcoala din Beslan, din republica Osetia de Nord.
