Pe modelul tot păţitu-i priceput, O constănţeană sfătuieşte pe toată lumea să-şi păstreze chitanţele

După ce a simţit pe pielea ei cum e să fii considerată restanţeieră, deşi şi-a achitat dările către bugetul local, o constănţeancă îi sfătuieşte pe toţi vecinii şi cunoscuţii săi să păstreze cu grijă orice chitanţă sau bon pe care le primeşte. „Zilele acestea, mai exact luni, 29 noiembrie, am fost la Serviciul de Taxe şi Impozite de pe strada Atelierilor ca să plătesc taxa de habitat pentru anul 2010. Dar funcţionara s-a uitat în calculator şi mi-a zis că am de plătit suma de 174 de lei din anul 2008, pe care nu am achitat-o. Eu i-am comunicat că am plătit taxa pe 2008 şi am întrebat-o cum puteam plăti taxa pe 2009 dacă nu a aveam plătită şi pe anul anterior, care apare ca restanţă?”, ne-a povestit Maria Lefter. Femeia a venit acasa, unde a răscolit toate chitanţele pe care le păstrează cu grijă şi a găsit-o şi pe cea buclucaşă, unde scria negru pe alb că pe data de 18.01.2008 Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local a încasat suma de 174 de lei. „Cu această chitanţă am fost ieri, 30 decembrie, la Serviciul de Taxe şi Impozite de pe strada Sulmonei. I-am explicat funcţionarei că luni nu am putut plăti taxa pe habitat pentru că apar cu o sumă restantă pe anul 2008. Funcţionara s-a uita peste hârtii şi a recunoscut vina colegii sale. Şi am plătit doar taxa pe habitat pentru anul 2010. Am întrebat-o pe funcţionară ce s-ar fi întâmplat dacă nu păstram chitanţa. Mi-a răspuns că trebuia să plătesc! Şi tocmai recunoscuse că o colegă de-a ei a greşit”, a mai spus Maria Lefter. De partea cealaltă, reprezentanţii Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local susţin că asemenea greşeli nu sunt posibibile. „Astfel de situaţii nu s-au ivit în activitatea practică a isntituţiei noastre, dar dacă ar exista am lua măsuriimediate pentruremediarea eventualelor erori în baza de date, prin sesizarea acestora producătorului soft-ului, orice greşeală care ar decurge din produsul furnizat fiindu-i imputabilă inclusiv din punct de vedere material”, au declarat, pentru cotidianul „Replica”, reperentanţii Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local. (Nicoleta BACIU)

SC RAJA a semnat un împurumut de de 200 milioane de euro cu BERD

Societatea RAJA SA Constanţa a semnat, marţi, contractul de împrumut cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare prin care se susţine finanţarea proiectului „Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare în regiunea Constanţa-Ialomiţa”. „Este vorba despre un împrumut de 200 de milioane de euro. Proiectul care se va derula până în anul 2015 este foarte important prin faptul că este unic în România prin mărimea şi amploarea lui. Iar beneficiar nu este doar unităţile administrativ-teritoriale din judeţul Constanţa, ci şi din Ialomiţa. Investiţii cuprinse în acest ambiţios proiect vor dezvolta şi moderniza infrastructura de utilităţi publice la nivelul celor două judeţe, având în vedere realizarea următoarelor obiective: extinderea cu 301 kilometri şi reabilitarea a 24 kilometri de canalizare; dotarea a 20 de aglomerări cu sistem de colectare şi epurare a apei uzate; extinderea conductelor de descărcare a 54 de kilometri şi reabilitarea a 7 kilometri din reţeua aflată în folosinţă; construirea a 6 staţii de epurare şi a 40 de staţii de pompare a apei uzate, plus multe alte investiţii extrem de importante pentru fiecare localitate în parte. În urma implementării proiectului, peste 6.000 de gospodării vor fi racordate la reţeaua de apă potabilă”, a declarat Felix Stroe, directorul RAJA. Jean-Patrick Marquet, reprezentantul BERD, a precizat că de 15 ani între instituţia pe care o reprezintă şi RAJA există o colaborare frumoasă şi fructuoasă. „Îmi face plăcere să mă aflu la Constana, pentru că de 15 ani avem o colaborare frumoasă. Dumneavoastră oferiţi servicii de calitatea care sunt bine manageriate. Azi începe un capitol nou în viaţa companiei. Veţi demara un proiect de investiţii mare. La rândul nostru suntem fericiţi că suntem implicaţi în el”, a subliniat Jean-Patrick Marquet. Şi viceambasadorul Ambasadei SUA, Keith Kirkham, a avut de spus doar cuvinte de laudă despre patreneriatul cu RAJA SA. „Apreciem eforturile Constanţei de a accesa cu succes fonduri de la UE şi BERD. Noi avem planuri mari cu RAJA pentru anul viitor”, a menţionar reprezentantul ambasadei SUA. a mai adăugat Kirkham. De la ceremonia de semnare a împrumutului nu au lipsit autorităţile locale şi judeţene, precum şi o bună parte a primarilor din judeţ. Printre cei prezenţi au fost: primarul Radu Mazăre, viceprimarul Gabi Stan, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, vicepreşedintele CJC, Cristinel Dragomir, senatorul Nicolae Moga, deputatul Cristina Dumitrache, precum şi mai mulţi primari din judeţ: Claudiu Tusac, Mariana Mircea, Mariana Gâju, Valer Mureşan, Cristian Cârjaliu, Dumitru Chiru, Dumitru Bocai.

Mazăre şi Constantinescu sugezează guvernanţilor să ia exempu de la RAJA

Preşedintele Consiliului Judeţen, Nicuşor Constantinescu, a ţinut să precizeze că reprezentanţii guvernului ar trebui să ia exemplu de la RAJA în atragerea banilor. „Când am venit în fruntea CJC, în anul 2004, 80% din sistemul de apă şi canalizare al Constanţei era distrus, echipamentele erau depăşite, iar calitatea apei - foarte proastă. De atunci, în fiecare an fost derulate o serie de proiecte, pentru ca azi să demarăm cea mai mare investiţie din România. Nu înţeleg de ce guvernul nu face acelaşi lucru? De ce Guvernul nu foloseşte bani europeni? BERD a fost creată anume în acest scop. Sper că Guvernul va lua acest model cu finaţare BERD şi va face acelaşi lucru pentru autorităţile din celelalte regiuni ale ţării. De asemenea, trebuie să pomenim şi meritul pe care fostul ministru al Mediului, Nicolae Nemischi l-a avut pentru definitivarea acestei investiţii, pentru că a scos proiectul la suprafaţă de acolo de unde era ascuns”, a precizat Nicuşor Constantinescu. De această investiţie s-a arătat bucuros şi primarul Radu Mazăre. „Dumneavoastră reuşiţi să aduceţi pe praful acesta, în România, aproape un sfert de milion de euro. La asta trebuie să se gândească şi cei din Guvern, care în loc să aducă bani în ţară, îi ia din salarii”, a menţionat Radu Mazăre.

Ambasadorul Norvegiei, Qystein Hovdkinn, in vizita la Ovidius

Ambasadorul Norvegiei în România, Qystein Hovdkinn, a participat, ieri, la prezentarea unui proiect desfăşurat sub coordonarea Asociaţiei de Protejare a Omului şi Mediului pentru o Dezvoltare Durabilă în Lume (ECOM) şi finanţat de statul norvegian. „Proiectul este ceva nou nu doar pentru România şi ci la nivel comunitar. Am investit 400 de mii de euro în acest proiect, deoarece credem că rezultatele vor fi de scucces. Vom spirjini proiectul timp de doi ani şi apoi vom vedea ce se va mai întâmpla. Facem acest gest în semn de solidaritate cu România, care este o ţară în transformare. În aceleaşi timp sperăm la dezvoltarea unei cooperări între companiile din România şi Norvegia”, a precizat Ambasadorul Qystein Hovdkinn. Excelenţa sa a avut o întâlnire cu reprezentanţii Asociaţiei Ecom la Universitatea „Ovidius”, care l-au informat cu privire la stadiul de realizare al proiectui, susţinut financiar printr-un grant oferit de Programul Norvegian de Cooperare cu România/ Norway Grants. „Prin acest proiect vrem să facem ceva util pentru societate. În urma cercetării ştiinţifice vrem să obţinem din rezidurile de alge şi nămol, care ne creează probleme, un nutrient ecologic, care va fi folosit în agricultură. Anual avem până la 40 de mii de tone de două biomase care rămân nevalorificate: algele şi nămolul rezidual rezultat la staţiile de tratare a apelor. De aceea, credem că produsul pe care îl vom obţine va fi cu până la 40% mai ieftin decât cele de pe piaţă, ţinând cont de faptul că cele două biomase sunt gratuite. Am vorbit şi cu producătorii care sunt încântaţi de acest program şi care vor să ne fie parteneri. Noi vrem să continuăm proiectul, nu ne dorim să-l transformăm în unul de sertar. După ce vom obţine produsul, vom face şi o staţie-pilot la Constanţa, mai ales că avem şi sprijinul autorităţilor locale”, a precizat Maria Năstac, coordonatorul proiectului. Potrivit ei, produsul a fost brevetat. „Acest proiect ar putea rezolva şi problema algelor marine care creează atât de multe inconveniente turismului estival de pe litoralul românesc, şi nu numai. Spre exemplu, în anul 2009 am avut 35.000 tone de alge pe litoral, iar în 2010 – 20.000 de tone”, a precizat Cătălin Anton, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Bazinale Apele Române.

Univeristatea Tomis, masă rotundă privind calitatea educaţiei

Universitatea „Tomis” a organizat, sâmbătă, la hotelul Iaki, din satţiunea Mamaia, o masă rotundă cu tema „Management educaţional economic performant în contextul standardelor Uniunii Euponene”, la care au participat mai multe cadre didactice de specialitate din învăţământul preuniversitar constănţen. „Este un prim contact cu profesorii din învăţământul preuniversitar, pe care vrem să-l transformăm în parteneriate durabile şi cu rezultate frumoase. Vrem să vedem cum putem îmbunătăţi calitatea actului instructiv-educativ”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, rectorul universităţii „Tomis”, profesorul Paul Bocănete. Potrivit acestuia, absolvenţii de liceu sunt din ce în ce mai slab pregătiţi, de aceea s-a fpcută sinţită nevoia unui dialog permanent cu profesorii din învăţământul preuniversitar. Universitatea „Tomis” este cea mai tânără instituţie de învăţământ universitar din Constanţa. „Acum trei ani am început cu o facultate: Administrarea afacerilor, care este singura de acest fel în Constanţa. La ora actuală, universitatea are 3 facultăţi: Economia Comerţului, Turismului, Serviciilor şi Managementul Calităţii; Adminsistrarea Afacerilor şi Finanţe; Bănci, Contabilitate, la care învaţă 500 de studenţi. De la anul viitor, sper să reuşim să primim autorizaţie pentru o nouă facultate, şi anume Comunicare şi Relaţii Publice”, a menţionat rectorul universităţii „Tomis”. (N.B.)

Zi decisivă peste Prut Moldovenii au votat pentru viitorul european al ţării şi pentru libertate

Ieri, 28 noiembrie, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare anticipate, în cadrul cărora a fost aleasă noua componenţă a Parlamentului - organul reprezentativ suprem al poporului şi unică autoritate legislativă a statului. Alegerile de ieri au fost cea de-a VII-ea competiţie electorală de acest fel după proclamarea independenţei Republicii Moldova din 27 august 1991.

Alegerile parlamentare s-au desfăşurat în baza sistemului electoral proporţional absolut, întregul teritoriul al ţării constituind o singură circumscripţie electorală naţională în urmau să fie aleţi cei 101 de deputaţi. Spre deosebire de alegerile din 29 iulie 2009, în care au concurat 8 candidaţi electorali, la aceste alegeri sunt înscrişi pe listele de vot 39 de concurenţi electorali, dintre care 20 – partide şi 19 independenţi. Pentru a fi reprezentate în Parlament, partidele politice trebuie să obţină cel puţin 4 la sută din voturile valabil exprimate. În cazul independenţilor, pragul electoral este de doar doi la sută din numărul voturilor valabil exprimate. Redistribuirea voturilor candidaţilor care nu au trecut pragul electoral se va face în mod egal. Alegerile sunt considerate valabile şi legale dacă la urne se prezintă mai mult de o treime din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi în listele electorale şi dacă nu se constată încălcări ale legii care să influenţeze rezultatele votului. Scrutinul parlamentar moldovenesc a fost monitorizat de 594 observatori naţionali şi 3.554 internaţionali. Cetăţenii moldoveni aflaţi peste hotare şi-au putut exerca dreptul electoral la 75 de secţii de votare care au fost deschise peste hotare: 35 de secţii – în incintele misiunilor diplomatice, iar altele 40 - în afara lor. Respectiv, în Italia au fost deschise 16 secţii, în România - 8; în SUA - 8; în Rusia - 4; în Spania, Franţa şi Ucraina - câte 3. Republica Moldova, cu o frontieră de 33.700 de kilometri pătraţi, are o populaţie de 4,3 milioane de locuitori dintre care 64 la sută moldoveni (etnie română), 14 la sută ucraineni, 13 la sută ruşi şi 3,5 la suta găgăuzi (turci de religie ortodoxă). Din numărul total de populaţie, 2.451.781 de cetăţeni ai R. Moldova sunt incluşi în listele electorale.

La Constanţa, cetăţenii R.Moldova au votat la Universitatea „Ovidius”
Pentru prima dată cetăţenii Republicii Moldova au putut vota la Constanţa, unde în cantina universităţii „Ovidius” a fost deschis biroul electoral nr. 354. „Este prima dată când în Constanţa se organizează un asemenea birou pentru cetăţenii Republicii Moldova. Astăzi (ieri – n.r.) au loc alegeri parlamentare. Sunt alegeri importante pentru viitorul ţării noastre, pentru că partidul majoritar îşi va alege preşedintele ţării. Până la ora 21.00 au votat 477 de oameni din cei 600 de cetăţeni ai Republicii Moldova existenţi în Constanţa. Nu au fost înregistrate incidente, în afară de fapul că unii tineri grăbiţi s-au prezentat la vot fără paşapoarte, motiv pentru care nu le-a permis să voteze”, a a declarat, pentru „Replica”, Sergiu Odainic, preşedintele Biroului Electoral nr. 354. „Am votat pentru viitorul Republicii Moldova, care sper va fi unul mult mai bun pentru popor. Votul meu a fost pentru libertate”, a precizat, pentru cotidianul „Replica”, Elena, care este studentă la Constanţa.

Şpagă electorală în R. Moldova: de la seminţe şi galoşi, până la tractoare şi televizoare
Imaginaţia partidelor nu are limită atunci când vine vorba de pomeni electorale - de la seminţe, galoşi, halate şi până la tractoare, pluguri şi televizoare, alegătorul din R. Moldova a putut găsi de toate în oferta campaniei pentru legislative. Observatorii naţionali au constatat zeci de cazuri când candidaţii au împărţit bani, cadouri şi ajutoare umanitare, pentru a-şi ademeni alegătorii. Spre exemplu, Partidul Democrat a distribuit deodorante şi seminţe de morcov, pătrunjel, haine, creme de corp şi conserve bătrânilor. Partidul Liberal a organizat tombole cu dispozitive USB Flash Drive, ciubote, galoşi, şampanie, hârleţe şi sape. Şi social-democraţii au organizat o tombolă în reţeaua cinematografelor Patria, care aparţine liderului PSD, Victor Selin. Extragerea va avea loc la 4 decembrie, iar câştigătorii se vor alege cu diverse premii, inclusiv cu un abonament anual de frecventare gratuită a cinematografelor. Mai inventivi au fost liberal-democraţii: la o nuntă reprezentanţii PLDM au înmânat tinerilor însurăţei un televizor. Într-o altă localitate, primarul a oferit tuturor tinerilor care împlinesc 18 ani în ajunul alegerilor sacoşe, calendare, pixuri cu inscripţia PLDM. Alianţa Moldova Noastră a oferit Colegiului Agro-Industrial din Ungheni un tractor, un plug şi o semănătoare. Comuniştii au înzestrat două grădiniţe din raionul Orhei cu câte un televizor şi un DVD player. Şi pentru ca micuţii să nu se plictisească, le-au dăruit şi două CD-uri cu filme - unul despre PCRM, iar altul despre inundaţiile din lunca Prutului.

Oameni potriviţi la locul potrivit Militarii de la Serviciul de Descarcerare salvează an de an vieţi omeneşti

Meseria de pompier este una grea, dar care aduce foarte multe satisfacţii, spun pompierii din cadrul Serviciului de Descarcerare, care au prima tangenţă cu victimele accidentelor teribile. Militarii au poveşti triste, dar şi frumoase, în care sute de vieţi umane au fost salavate de la moarte. Cineva trebuie să o facă şi pe asta, iar tinerii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” sunt pregătiţi psihic şi fizic pentru orice. Bogdan Covalciuc are 42 de ani şi de 20 de ani lucrează în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea. „Am început să lucrez ca pompier la 21 de ani. Primii 10 ani i-am lucrat la stingeri, ca şef gardă de intervenţii. În ultimi 10 ani lucrez pe maşina de descarcerare”, ne-a povestit Bodgan Covalciuc, care este şi şeful de echipă din cadrul Serviciului de descarcerare. Despre munca sa de zi cu zi vorbeşte cu multă pasiune şi dăruire. „Toate intervenţiile la care am participat au fost importante, fie că a fost vorba despre accidente rutiere, salvări de la înălţime sau de la înec. Printre cele care m-au impresionat mult sunt accidentul petrecut la Cheia, pe data de 1 mai (accidentul de pe DJ 222, pe sectorul de drum ce leagă Cheia de Grădina, cu cinci victime – n.r.), accidentul de la Fabrica de Cretă din Murfatlar (în luna august, un muncitor a fost strivit de un dispozitiv de concasare a cărbunelui – n.r.), accidentul de la Poarta Albă (când în urma ciocnicii unui microbuz cu un tir au rezultat 10 victime – n.r.)”, mai spune militarul. Cei care au ajuns astăzi să facă această meserie s-au triat în timp. Nu toată lumea poate să facă această activitate. „Nu ai timp să-şi fie frică, chiar dacă vezi mult sânge sau răni garve. Trebuie să acţionezi imediat, să iei decizii la moment. La început a fost mai greu, dar acum m-am obişnuit. Iar satisfacţia că ai salvat vieţi omeneşti este mult mai mare decât imaginile groaznice pe care le vedem în timpul intervenţiei”, ne-a dezvăluit Bogdan. Cu toate că a salvat sute de vieţi, în cei 10 ani de când lucrează pe descarcerare, doar o singură persoană i-a mulţimit. „Cumnatul unui bărbat pe care l-am scos din autoturisnul pe care urcase un autobuz m-a căutat şi mi-a mulţimit. Dar eu sunt mulţumit şi împăcat atunci când pun capul pe pernă”, mai spune şeful de echipă descarcerare.

Şi-a văzut 11 prieteni morţi în accidentul de la Tuzla

Colegul său, Dan Ştefan Rotaru, are 29 de ani, şi lucrează de trei ani la descarcerare. „Am lucrat mai mulţi ani în marină, în abordaje maritime, iar acum trei ani am venit la pompieri. Când am mers la accidentul aviatic de la Tuzla (iulie, 2010 – n.r.), 11 dintre victime erau foştii mei colegi de la scafandri, iar unul dintre ei îmi era şi văr. Am avut un sentiment ciudat când i-am văzut pe toţi decedaţi, apoi mi-am revenit şi am continuat intervenţia. Nu ai de ales. Deciziile şi acţiunile noastre sunt contra cronometru”, ne-a destăinuit Dan Ştefan. Când eşti bine pregătit te aduni repede şi iei deciziile „la rece”. „Meseria noastră e ca un puzzle, intervenţiile noastre nu sunt la fel. De fiecare dată este ceva nou, iar noi trebuie să acţionăm corect şi să nu dăm greş”, a mai subliniat Bogdan Covalciuc.

Dacă ar lua-o de la capăt, tot pompieri s-ar face
Bodgan Covalciuc susţine că nu el a ales meseria de pompieri, ci ea l-a ales pe el. „În armată am nimerit la pompieri şi mi-a plăcut mult. A fost mâna sorţii, cred. Dacă ar fi să-mi pot alege altă meserie, tot pompier m-aş face. Este o meserie frumoasă”, ne-a mai relatat Bogdan. Despre timpul său liber, povesteţte că şi-l dedică în totalitate familiei. „Soţia lucrează şi ea în cadrul ISU. Am doi copii cuminţi şi frumoşi: băiatul este student la Arhitectură, iar fata este elevă la liceul de Telecomunicaţii”, ne-a declarat, cu mândrie, Bodgan Covalciuc. Colegul său, Dan Ştefan Rotaru, este pasionat de scufundări şi motocicletă. „Îmi plac provocările, de aceea sunt pasionat de scufundări şi motocicletă. De fapt şi meseria de pompier nu poţi să o faci fără pasiune”, ne-a mai povestit Dan Ştefan.

Accident de muncă la Rafinăria Petromidia Doi muncitori au fost răniţi după ce o conductă cu apă fierbinte a cedat

După ce pe data de 10 octombrie anul curent la rafinăria Rompetrol din Năvodari a avut loc o explozie la o conductă de aer, iar trei angajaţi ai societăţii TMUCB SA (o firmă subcontractoare de pe platformă) au suferit arsuri de gradul I şi II pe gât, faţă şi mâini, ieri seara la rafinărie s-a produs un nou accident de muncă. „Doi muncitori au fost răniţi, duminică după-amiază, pe platforma Rompetrol Rafinare, în timp ce lucrau la o instalaţie. La un moment dat, muncitorii au deschis o vană, din care s-a scurs apă fierbinte peste picioare. Ei purtau echipament de protecţie, de aceea au fost răniţi superficial, fiind în afara pericolului. Săptămâna aceasta conducerea rafinăriei va declanşa o anchetă pentru stabilirea împrejurărilor exacte în care s-a produs accidentul. Muncitorii trebuia să se asigure că nu era apă în instalaţie”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Bodgan Urzică, purtătorul de cuvânt al Rompetrol. Cei doi muncitori au fost duşi la dispensarul din cadrul Rompetrol Rafinare, unde au primit primele îngrijiri medicale. Ulterior, muncitorii au fost transportaţi cu ambulanţele la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde au fost diagnosticaţi cu arsuri de gradele I şi II la tălpi. Bărbaţii sunt internaţi pe secţia de Chirurgie Plastică.
La rândul lor şi reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) din Constanţa au demarat o anchetă, pentru a stabili împrejurările în care s-a produs accidentul de muncă. „Cei doi angajaţi ai rafinăriei se aflau în timpul programului când au fost răniţi. Am fost sunaţi chiar de reprezentanţii Rompetrol”, a precizat Marian Becheanu, inspecor şef adjunct de la ITM din Constanţa. Nu este prima dată când se înregistrează astfel de incidente la platforma Petromdia. Amintim că, anul trecut, a avut loc un alt accident de muncă, mai exact pe data de 17 octombrie, 2009. Atunci un angajat al Rompetrol Petromidia Năvodari şi-a pierdut viaţa, iar alte trei persoane au suferit intoxicaţii, în urma accidentului de muncă petrecut în secţia Desulfurare Gaze (DGRS). Muncitorii efectuau lucrări de întreţinere la partea exterioară a unui rezervor şi, în timp ce amplasau o schelă, s-au intoxicat. De asemenea, pe data de 5 noiembrie 2009, la Petromidia Năvodari a izbucnit un incendiu, în turnul de granulare din cadrul instalaţiei HDPE (polietilenă de joasă presiune). În urma incendiului, Vasile Rusu, de 39 de ani, şi Marin Cristi Daniel, de 39 de ani, au decedat. Cel de al treilea muncitor - Nicolae Luigi, a decedat mai târziu pe patul de spital. Curios este că turnul de granulare tocmai ieşise din revizie, iar la acel moment angajaţi ai Petromidia au acuzat că personalul din conducere i-au grăbit să intre în turn, fără a se efectua toate verificările necesare. (Nicoleta BACIU)

Comandantul Gruparii de Jandarmi Mobila „Tomis”, colonelul Costica Cojoc:„Nu ne-au plecat decat trei colegi: unul in polilitie, iar alti doi in Anglia

Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis” are mai multe proiecte pe care doreşte să le pună în aplicare: o grădiniţă pentru copiii cadrelor grupării, o sală de sport, un poligon. Despre acestea a discutat, cu „Replica” de Constanţa, comandantul Grupării, colonelul Costică Cojoc. Cu toate că proiectele sunt ambiţioase, colonelul Cojoc se declară... atins de lipsa fondurilor! Anul 2010, an de criză, s-a resimţit şi asupra bugetului grupării. Pe lângă proiectele arătate mai-sus, Cojoc a dezvăluit că vrea să aibă şi jandarmi călare. „Vrem să aducem cai pentru jandarmerie. Trebuie să fim o jandarmerie europeană, care să atragă lumea şi care să dea un element de securitate şi stabilitate. Iniţial am zis să primim 10-12 cai, care în alte ţări sunt foarte bine folosiţi. Spre exemplu, în Constanţa sunt parcuri şi locuri de agremet, care s-ar putea gestiona de pe cal”, a declarat Costică Cojoc.

Replica: Domnule colonel, Costică Cojoc, cum a fost anul 2010? V-aţi descurcat cu bugetul?
Costică Cojoc: Am reuşit din mers să ne adaptăm surprizelor oferite de acest an. Bugetul a fost la fel ca toate bugetele, adică mic, dar ne-am gestionat foarte bine. Având în vedere că responsabilitatea implică mobilizare şi multă operativitate din partea institutuţiei pe care o conduc, nu am avut probleme pe această linie. Pot să vă spun că la nivelul Inspectoratului Jandarmeriei Române, Gruparea „Tomis” este apreciată ca o unitate care ştie să-şi gestioneze fondurile, multe, puţine aşa cum sunt, şi care nu face cheltuieli fără o bază legală şi fără o justificare.
Rep.: Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis” execută o gamă variată de misiuni. Cum stă instituţia din punct de vedere financiar şi logistic în momentul de faţă?
C.C.: În momentul de faţă stăm bine, în sensul că nu avem restanţe. Avem o singură restanţă pentru cinci cadre care au trecute în rezervă anul trecut, şi care urmează să primească ultima tranşă de fonduri. Avem fonduri la nivelul celor calculate de minister, inclusiv pentru copii, dar şi pentru subofiţerii care nu au locuinţă. Prin ordin de ministru, aceştia beneficiază de o locuinţă de serviciu, adică un cuantum din chirie este achitat de noi.
Rep.: Sunteţi pregătiţi pentru iarnă, mă refer la cauciucurile pentru maşinile din dotare şi aşa mai departe?
C.C.: Cauciucurile de iarnă se vor aproviziona la nivel central, atunci când vor fi fondurile necesare. În ceea ce priveşte combustibilul, chiar astăzi (ieri – n.r.) am încheiat un contract pentru furnizarea a 90 de tone, pentru 60 de maşini, care sunt în uz, cu toate că în tabelul de înzestare avem un număr dublu. Din păcate stăm foarte „subţire” la capitolul maşini de intervenţie. Spre exemplu, la mitingul organizat de confederaţiile sindicale la Bucureşti ne-am deplasat cu aproape 200 de oameni pentru a asigura măsurile de ordine, impuse de această mare masă de oameni. Am avut probleme tehnice cu dubele mari, care au şi 18 ani, iar uzura îşi spune cuvântul. Dar se pare că în scurt timp vom fi dotaţi cu mijloace de transport care vor asigura o mobilitate mult mai eficientă.
Rep.: La ora actuală care sunt efectivele Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”? În urma reducerilor salariale au mai plecat oameni din sistem?
C.C.: O să vă dezamăgesc. Au plecat doar trei colegi: unul în poliţie, unul în Marea Britanie şi al treilea în Italia. Nu am avut un val de demisii. De altfel, cred că angajaţii se simt şi bine, în condiţiile în care unii sunt şi colegi de facultate, încet-încet au ajuns în an terminal. Noi nu avem probleme de efective. În state sunt 500 de persoane şi încadrate 490.
Rep.: Jandarmii mai primesc bani pentru echipamente?
C.C.: Echipamentul pentru fiecare jandarm este asigurat în proporţie de 90 la sută. Sunt cheltuieli minore pe care trebuie să şi le asigure cadrul nostru, de exemplu o cravată. Eu sunt mai riguros, militarii trebuie să fie militari adevăraţi, nu cum sunt unii, doar pe hârtie. Toată lumea trebuie să aibă o cămaşă, o cravată şi un pantof, care să facă parte din uniformă. Din păcate, magazinele din capitală nu sunt suficiente pentru a asigura cele necesare. De asemenea, am nişte deficienţe la nişte băieţi care au nişte talii deosebite. Câţiva sunt supraponderali şi i-am ameninţat că dacă nu-şi revizuiesc meniurile s-ar putea să aibă de pierdut. Dar am şi băieţi în Detaşamentul Antitero şi nişte ofiţeri care au înălţimea 1,90 şi cu greu le poţi găsi o uniformă. Am înaintat şi nişte solicitări ca să primim materialul, iar uniformele să le confecţionăm noi.

„Subordonaţii mei discută de la diplomaţi până la rockeri şi până la consumatori de etnobotanice”

Rep.: Din anul 2005 sunteţi la comanda Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”. Cum vedeţi evoluţia atribuţiilor jandarmilor?
C.C.: Evoluţia efectivelor din cadrul Grupării este în continuă transformare, în sensul că permanent societatea ne oferă noi provocări. Dacă la începutul anului 2005 ne confruntam cu mai multe probleme de organizare şi cu foarte multe probleme de înţelegere, încet-încet lucrurile s-au aşezat în sensul pozitiv. Faptul că executăm misiuni în sezonul estival în condiţiile în care nici o Grupare din ţară nu face aşa ceva, avem contacte cu sute de persoane. Subordonaţii mei discută de la diplomaţi până la tot felul de tineri cu preocupări care mai de care mai specifice, de la rockeri până la consumatori de etnobotanice, de la motociclişti până la participanţii la raliul de formula 1. Am căutat şi am reuşit să impunem un anumit comportament şi atitudine din partea purtătorului uniformei militare. Am constatat o îmbunătăţire a atitudinii subordonaţilor mei atunci când vorbesc cu cetăţenii, care sunt în vacanţă şi vor din partea jandarmilor un anumit fel de comportament. De asemenea, eşti pus în situaţia să gestionezi stări conflictuale care apar din te miri ce. Am avut în zona 2 Mai şi Vama Veche multiple situaţii, în care am acţionat aşa cum trebuie. Noi am gestionat şi meciul de fotbal al echipei naţionale. Din fericire nu am avut incidente majore, nu au fost minunile care s-au întâmplat pe stadioanele din Cluj, Bucureşti, Craiova. Nu am avut oameni care au ajuns în spital sau care să fie anchetatţi pentru modul în care nu şi-au desfăşurat misiunea. Şi aici beneficiem de publicul constănţean care are o anumită educaţie. Dacă în anul 2005 la festivalul Stufstock, în cele trei zile, aveam 25 de infracţiuni, anul acesta am avut doar două infracţiuni în timpul festivalului. Publicul s-a mai disciplinat, a învăţat să respecte legile. Dacă în 2006 am fost nevoiţi să evacuăm o parte a galeriei lui Dinamo, 360 de supporteri, care şi acum au creat necazuri în Bucureşti, vreau să vă spun că lucrurile s-au normalizat. Fără a fi modest, vreau să vă spun că s-a creat un brand. Colegii din ţară le spuneau suporterilor „o să vă facem, ceea ce au făcut la Constanţa”. Ulterior a venit şi legislaţia pe care o aşteptam, Legea 4, la care am contribuit şi noi cu o serie de propuneri. Recent am gestionat meciul dintre HCM şi Sankt Petersburg. Anterior au fost o serie de manifestări din partea a aşa-zişilor suporteri, dar împreună cu conducătorii clubului şi administraţia publică locală am reuşit să evităm anumite acţiuni, care puteau disturba meciul sau să dea o etichetă proastă municipiului.
Rep.: Numărul amenzilor aplicate anul acesta este mai mare sau mai mic, comparativ cu anul trecut? Sunt mai mulţi contravenienţi şi infractori în Constanţa?
C.C.: Pâna la această oră au fost aplicate 3.200 de sancţiuni contravenţionale, dintre care 895 sunt avertismente. Anul trecut au fost aplicate 3.820 de sancţiuni. Numărul este în scădere, dar mai bine ar fi să dai un avertisment, decât să aplici o amendă, pentru că doar 3-4% şi achită. Noi suntem în topul celor care au încasat amenzile aplicate. An de an numărul celor care comit infracţiuni s-a micşorat. Poate şi datorită educaţiei, dar asta nu ne împiedică să nu acţionăm prevenitv. Împreună cu colegii din cadrul poliţiei şi cu cei din inspectoratele judeţene - pentru că noi avem trei judeţe în responsabilitate-, desfăşurăm o serie de acţiuni preventive, care, în timp, îşi fac efectul.
Rep.: Să înţelegem că munincpiul Constanţa nu este periculos?
C.C.: Nu, nu este un municipiu periculos. Avem o bună cooperare cu celelalte instituţii şi intervenim atunci când este nevoie. Acum desfăşurăm în baza unui ordin al ministrului de interne acţiuni în mediul rural, deoarece se apropie sărbătorile de iarnă şi sunt semnale că s-ar putea produce furturi de animale.
Rep.: Meseria de jandarm este periculoasă?
C.C.: Toate meseriile sunt periculoase. Depinde de cum o vezi, cum vrei să-şi faci meseria. Eu am început această meserie din liceu. Dacă unii vin la 30 de ani, nu ştiu când mai au timp să înveţe meseria. Dacă vrei să te respecţi pe tine, trebuie să te pregăteşti continuu, pentru că cetăţenii văd în purtătorul de uniformă un spijin.
Rep.: La ce alte evenimete participă Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis”? În ce proiecte importante sunteţi implicaţi?
C.C.: Noi participăm la toate evenimentele de mare amploare din judeţ. Recent am făcut eforturi şi am adus uniforme de la Bucureşti ca să cinstim ziua drapelului şi a imnului. Proiecte avem, din păcate nu avem fodurile necesare, iar către jandarmerie fondurile sunt subţiri. Anul trecut am înaintat patru proiecte: vrem să facem o grădiniţă pentru copiii cadrelor grupării, apoi avem o sală de mese în incinta unităţii, în care luau masa 2000 de persoane, pe care vrem să o transformăm în sală de sport, iar la subsolul clădirii vrem să facem un poligon. De asemenea, vrem să aducem cai pentru jandarmerie. Trebuie să fim o jandarmerie europeană, care să atragă lumea şi care să dea un element de securitate şi stabilitate. Iniţial am zis să primii 10-12 cai, care în alte ţări sunt foarte bine folosiţi. Spre exemplu, în Constanţa sunt parcuri şi locuri de agremet, care s-ar putea gestiona de pe cal.
Rep.: Ce vă propuneţi pentru 2011?
C.C.: În primul rând să fim sănătoşi şi să realizăm măcar unele din proiectele pe care le-am propus. De asemenea, vrem să facem un monument în incinta Grupării. Sper să-l ducem la bun sfârşit. Vrem să creăm un adevărat cult pentru jandarmerie, să mărim numărul de vizite la Sala tradiţiilor, cu care ne mândrim, pentru că am făcut-o cu forţe proprii. Acum suntem în reamenajarea ei. De asemenea, vrem să mărim numărul de copii ai angajaţilor.
Rep.: Ce le doriţi constănţenilor?
C.C.: Le doresc un an bun. Să aibă încredere in ei, să aibă ambiţia de a nu renunţa la luptă, pentru că viaţa este o luptă. Şi să aibă încredere în structurile jandarmeriei şi în mod deosebit în ale Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”. Nu cred că există cineva care a făcut apel la noi şi nu a găsit înţelegere şi un răspuns adecvat.

Sectia de Neurochirurgie nu inregistreaza un deficit de medici neurochirurgi

Specialitatea de neurochirurg este una foarte complicată, mai ales ţinând cont şi de faptul că timpul de educaţie alocat pregătirii este foarte lung: 6-7ani după terminarea Facultăţii de Medicină, susţine doctorul Bodgan Davidescu, şeful clinicii de neochirurgie. „În România sunt foarte puţini neurochirurgi, în jur de 200. Spitalul nostru are o mare şansă, pentru că are schema şi postrurile ocupate: suntem şase neorochirurgi, dintre care toţi sunt medici primari, iar patru dintre ei sunt doctori în ştiinţe medicale. Deci au un maximum de educaţie medicală. Noi acoperim toată Dobrogea, Tulcea nu are neorochirurg. Secţia noastră este singura din Dobrogea. Este una dintrece cele mai dotate şi competitive secţii din ţară. Patologia pe care o facem este cvasi-exhaustiva, cu o singură excepţie: patologia vasculară nu ne-o putem permite: anevrismele cerebrale şi malformaţiile arteriovenoase”, a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, Bogdan Davidescu, şeful Secţiei de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa. Potrivit lui, travaliul unei astfel de patologii înseamnă şi un anumit tip de dotare, pe care Spitalul Judeţean din Constanţa la ora actuală nu o deţine. „Din acest motiv, conducerea spitalului a făcut o apropiere de unul dintre cei mai mari neurochirurgi din ţară, profesorul Ciurea (Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti – n.r.), care este şi vicepreşedintele al Societăţii Mondilale de Neurochirurgie. El va fi mentorul nostru în momentul în care vom avea acoperit şi necesarul dotării, care este absolut specific pentru chirurgia vasculară. De asemenea, şi reanimarea trebuie să fie de un anumit tip”, a mai spus pofesorul Bogdan Davidescu. Mortalitatea pacienţilor cu patologie a vaselor cerebrale este mare: 70-80 la sută mor înaninte să ajungă la spital, de aceea este nevoie şi de logistică de teritoriu, care să preia aceaşti bolnavi. „La această oră, noi doar diagnosticăm pacienţii, dar îi trimitem la Bucureşti. În aceste condiţii le diminuăm din şansele de supravieţuire. Asta este şi ideea pentru care pledăm la ora asta. Avem nevoie de specilaişti pentru acest aparat. La ora actuală spitalul are două angiografe noi, dar nefuncţionale, pentru că nu avem specialişti - neuroradiologi. Noi nu am reuşit în 20 de ani să facem o angiografie cu mijloace moderne, am făcut prin metode tradiţionale cu puncţie carotidiană, aşa cum se făcea acum 30 de ani. Aparatele au fost achiziţionate cu prilejul deschiderii noii secţii de chirurgie vasculară, ele sunt folosite şi pentru investigaţii vasculare”, a mai subliniat şeful Secţiei de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa.

Circa 10.000 de constănţeni, în şomaj tehnic în acest an

De la începutul anului până la ora actuală, 430 de angajatori au trimis în şomaj tehnic circa 10.000 de constănţeni. Din datele centralizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Constanţa, numai de la începutul lunii noiembrie pâna în prezent 20 de societăţi au trimis în şomaj tehnic 333 de persoane. Şi luna octombrie a fost la fel de „bogată”: 45 de societăţi a trimis în şomaj 538 de salariaţi. „De la începutul anului, 430 de angajatori au trimis în şomaj 9280 de angajaţi. Domeniile de activitate sunt cele de producţie, prestări servicii, comert şi agricultura. În perioada şomajului tehnic, societăţile sunt monitorizate de către Inspectorat privind respectarea prevederilor legale”, susţin reprezentanţii ITM din Constanţa.
Prin prevederile legale sunt stabilite şi reguli prin care angajatorii vor fi verificaţi dacă abuzează sau nu de şomajul tehnic. Pentru a evita eventualele abuzuri şi pentru a se asigura un control eficient, angajatorii care beneficiază de facilităţile acordate de Guvern, vor depune la ITM o declaraţie pe proprie răspundere, din care să reiasă că se află în situaţia de suspendare a contractului individual de muncă (şomaj tehnic). Totodată, potrivit actului normativ, Inspecţia Muncii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin institutiile lor teritoriale subordonate, vor efectua controale la angajatorii care beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în ordonanţă. Potrivit legislaţiei, pe perioada şomajului tehnic, angajaţilor li se asigură 75 la sută din salariu, iar firmele nu mai plătesc contribuţiile la asigurările sociale. (N.BACIU)

În timp ce terenul viitorului lăcas de cult este ocupat abuziv de romi, Biserica „Înălţarea domnului” funcţionează într-o încăpere închiriată

Pe strada Moţilor situată în catrierul Palas, din municipiul Constanţa, într-o încăpere mică, în care abia dacă încap vreo 20 de enoriaşi, funcţionează de nouă ani o biserică ortodoxă, care poartă hramul „Înălţarea domnului”. Slujbele şi rânduielile de aici nu se deosebesc cu nimic de bisericile care funcţionează în clădiri somptuoase şi mari. Acelaşi altar, aceleaşi icoane, acleaşi scaune, cumpărate din banii credincioşilor, pe care aceştia se aşează atunci când vin la slujbă. Preotul bisericii, părintele Andrei povesteşte că a primit în folosinţă de la primăria Constanţa un teren viran, situat chiar lângă liceul CFR „I.Gh. Duca”, pe strada Munţii Tatra. „Avem un teren, pe care l-am primit în folosinţă de la primărie. Pe acest teren vom amplasa o biserică făcută din lemn de stejar, pe care o vom aduce de la Vatra Dornei. Biserica pe care o vom avea noi seamănă cu biserica Sf. Mina din Parcul Tăbăcăriei şi este gata. Dar avem o problemă: pământul a fsot ocupat abuziv de nişte familii de etnie romă, pe care nu putea să-i evacuăm. Arhiepiscopia Tomisului este la curent cu problema noastră, dar nu poate să ne ajute”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, părintele Andrei. La rândul lor, enoriaşii povestesc că la dacă început erau vreo 10 familii de romi, acum sunt mai mult de 30. „Nu puteam de răul lor. În loc să avem şi noi o biserică mare, suntem nevoiţi să ne înghesuim în această încăpere mică şi îngustă, pentru care părintele plăteşte chirie. Ştiu că plătea 300 de lei. Acum nu ştiu, cred că s-a şi mărit. Suntem mulţi bătrâni în zonă şi ne este greu să ne deplasăm pe la alte biserici din oraş, de aceea ne dorim un lăcas de cult aproape de noi”, ne-a destăinuit Arina B, de 70 de ani. Pentru a verifica cele spuse de părintele Andrei şi credincioşi ne-a deplasat pe strada Munţii Tatra, unde este situat terenul viran. La faţa locului, printre mormanele de gunoaie şi vegetaţie uscată, am găsit câteva zeci de cocioabe sărăcăcioase, ridicate din cartoane şi chirpici, cu acoperişurile sparte, pe unde intră în voie vântul şi ploaia. Aici locuiesc zeci de romi, care după, spusele vecinilor, s-au mutat din tot judeţul. (Nicoleta BACIU)

Directoarea de la grădiniţa din Negru Vodă, acuzată că îşi angajează prietenii

La Grădiniţa din localitatea Negru Vodă scandalurile par să nu se mai termine. După ce în primăvara acestui an, fosta educatoare Adina Voicu, ajunsă peste noapte directoare, a fost reclamată de părinţi că agresează fizic, verbal şi psihic copiii, acum o fostă suplinitoare o acuză că şi-a angajat o prietenă la grădiniţa din Darabani. „Directoare Gradiniţei cu Program Normal din Negru Vodă, Adina Voicu, nu mă suportă şi a jurat că atât timp cât ea e la putere eu nu voi mai suplini. Vara am depus dosar şi am susţinut un examen pentru suplinitori necalificati, la care am luat nota 4.50, de aceea nu am reuşit să prind un un post la Grădiniţa din Negru Vodă. Deoarece suplinesc de 14 ani şi sunt în curs de calificare, am considerat că atunci când în luna octombrie s-au reînfiinţat două structuri ale grădiniţei, era normal să fiu măcar chemată pentru o altă testare. Directoarea însă a angajat o educatoare care nici nu făcuse cerere. Pe 8 octombrie am făcut un memoriu către Inspectorul Şcolar General, în care am prezentat faptele. Pe data de 5 noiembrie m-am prezentat la ISJ, deoarece am aflat că s-a eliberat un post la Grădinţa Program Normal din Darabani, structură a Gradiniţei din Negru Vodă. Inspectorul de specialitate, Maria Moga, a fost foarte draguţă şi mi-a spus să-mi înregistrez cererea la registratură, după care de luni, 8 noiembrie să mă prezint la post. Tot vineri, am anunţat-o pe Adina Voicu, că am fost trimisă pe post, dar luni când mă aflam la servici m-a sunat şi m-a chemat la ea la birou, unde m-a informat că inspectoratul a trimis pe post altă persoană, tot suplinitor necalificat. Noua angajată este nimeni alta decât cea mai bună prietenă a directoarei”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Daniela Huţan, care este convinsă că s-a comis un „abuz şi o nedreptate”. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean din Constanţa susţin că nu au favorizat pe nimeni. „În momentul în care i-am spus doamnei Daniela Huţan să meargă la grădiniţa din Darabani, nu studiasem toate cererile şi solicitările pe care le aveam. După ce am constat că pentru acelaşi post mai exista o solicitare din partea unei persoane care luase la examen nota 6,20 am trimis-o la grădiniţa din Darabani. Am respecat legea şi nu am favorizat pe nimeni. Doamna Daniela Huţan va rămâne în atenţia inspectoratului şi când se va elibera un post o vom trimite pe ea”, a menţionat Maria Moga, inspector de specialitate la ISJ din Constanţa. (Nicoleta BACIU)

La Palatul Copiilor din Constanţa se poartă munca voluntară

În urma reorganizărilor din luna septembrie, Palatul Copiilor şi cele nouă filiale din judeţ din Constanţa s-au reorganizat. „În urma ordinului semnat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, au fost reduse 20 de posturi, dintre care 14 nedidactice (femei de servici, paznici, mecanici, îngrijitori) şi 6 didactice. În ceea ce priveşte posturile didactice, la Palatul Copiiilor au fost închise două cercuri: unul de chimie şi unul de înot, pentru că două persoane au ieşit la pensie. Tot la pensie a ieşit şi un cadru didactic de la cercul de fizică din Mangalia. Astfel, la Palatul Copiilor şi la cele 9 filiale din judeţ (Medgidia, Mangalia, Năvodari şi Hârşova – n.r.) suntem nevoiţi să ne descurcăm cum putem”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Mustafa Ilhan, directorul Palatului Copiilor din Constanţa. Pentru a face faţă problemelor, directorul de la Palatul Copiilor aplează la munca voluntară a copiilor. „Sâmbăta mai vin copiii cu părinţii şi fac muncă voluntară prin curte, mai ales că acum e toamnă şi trebuie strânse frunzele”, a mai spus Mustafa Ilham. La ora actuală, la Palatul Copililor şi la filialele din judeţ sunt înscrişi circa 3.000 de copii şi tineri. (N.BACIU)

Şcolile constănţene îşi înceară norocul la Ministerul Educaţiei

Potrivit datelor Inspectoratului Şcolar Judeţen, în fiecare an, la începutu lunii noiembrie, unităţile de învăţământ, depun la Inspecorat propuneri pentru proiecte educative, care vor fi cuprinse în Calendarul Naţional al Activităţilor Extraşcolare, avizat de catre Ministerul de resort. „În acest an şcolar, la nivelul judeţului nostru au fost depuse peste 85 de proiecte de acest gen. Ele cuprind activităţi extraşcolare din diverse domenii: cultural-artistic, ştiinţifico- tehnic, sportivo- turistic, ecologic, civic. Proiectele au trecut prin prima etapă de selecţie, la nivelul Consiliului Consultativ pentru Educaţie Permanentă al ISJ Constanţa”, a declarat inspectorul şcolar general, Aliss Andreescu. În urma primei selecţii, 40 de proiecte au fost trimise către Palatul Naţional al Copiilor pentru următoarea etapă de jurizare. Proiectele care vor obtine avizul Ministerului vor dobândi statut de proiecte naţionale sau internaţionale. Printre proiectele trimise anul acesta către minister se numără: FilmMic - Adolescenţa în lumini şi umbre - Festival al Liceului Teoretic „Traian”, Festivalul Naţional de Teatru Antic pentru elevi - Palatul Copiilor, Festivalul de Teatru „Aplauze” - Colegiul Naţional „Mircea cel Batrân”, Concursul Naţional „Primăvara - cuvânt şi culoare”- Grupul Şcolar Cumpăna, Festivalul de muzică uşoară „Fest remember”- ISJ Constanţa. Rezultatul final al selecţiei MECTS va fi anunţat la începutul lunii ianuarie 2011. „Este o satisfacţie deosebită să vedem cum colegii profesori au un număr mare de iniţiative concentrate pe activitatea extraşcolară, activitate ce are ca scop asigurarea unei educaţii permanente sub forme atractive şi competitive pentru elevi”, a afirmat Aliss Andreescu. În anul şcolar anterior, judeţul de la malul mării a avut a avut în Calendarul Naţional al Activităţilor Extraşcolare 20 de proiecte la care au participat peste 12.000 de elevi şi 1000 de cadre didactice din judeţ şi din ţară. (N.B.)

Direcţia Sanitară Veterinară va avea incinerator

Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Constanţa aşteaptă banii necesari pentru punerea în funcţiune a incineratorului de deşeuri. „Spaţiul destinat amplasării incineratorului se află în curtea direcţiei. Aşteptăm banii pentru racordarea lui la gaze şi instalarea accesoriilor, pe care deja le deţinem”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, directorul executiv al DSVSA Constanţa, Gheorghe Dincă. Valoarea investiţiei se ridică la 300.000 de lei, dintre care DSVAS a primit doar 220.000 de lei. „Aşteptăm restul banilor, pentru a pune în funcţiune incineratorul, destinat produsele infectate rezultate din laboratorul instituţiei, precum şi cadavrele suspectate de anumite boli”, a mai spus directorul executiv al DSVSA. Noul incinerator a fost achiziţionat, în 2008, prin intermediul unui Program Phare. La ora actuală, deşeurile ce trebuiesc
incinerate sunt transportate în pungi speciale la un incinerator privat din Agigea. „Inceneratorul din curtea instituţiei ne scapă de mai multe probleme privind transportul şi ambalarea produselor în pungi speciale”, a conchis directorul general Gheorghe Dincă. (N.B.)

Imobilul ridicat de patronul SC Cin-Cin SRL lângă Geamia Hunkiar va fi demolat

Comunitatea cultului musulman are un motiv de bucurie: pe data de 5 noiembrie, Tribunalul Constanţa a anulat autorizaţiile nr. 1886/8.08.2008 şi 2027/28.08.2008, eliberate, ilegal, de Primăria Constanţa în baza cărora societatea Cin-Cin a ridicat un imobil lângă monumentul istoric, Geamia Hunkiar. „Mă bucur că s-a confirmat credibilitatea mea în instanţele române. Tribunalul Constanţa a anulat autorizaţiile emise de Primăria Constanţa în baza cărora societatea Cin Cin SRL a ridicat un imobil lângă Geamia Hunkiar, care este un monumentul istoric, datat din 1862. Salut acestă decizie a Tribunalului şi fac apel către toată lumea să protejeze patrimoniul istoric. Eu şi comunitatea musulmană vom lupta până se va face dreptate, până când această clădire care a luat faţa geamiei va dispărea de lângă noi”, a declarat, ieri, Muftiul Iusuf Muurat, în cadrul unei conferinţe de presă. La rândul său, avocatul cultului musulman, Dumitru Badragan, a precizat că geamia se află pe lista patrimoniului cultural naţional, iar autorizaţiile de construcţie trebuie emise de către Consiliul Judeţean Constanţa şi nu de primărie. „Secţia Conştiincios Administrativ a anulat pe data de 5 noiembrie autorizaţiile de construcţie care ar fi trebuit să fie eliberate de CJC şi nu de primărie. Imobilul a fost ridicat la 1,20 metri distanţă de monumentul istoric şi ocupă 60 de metri pătraţi din pământul cultului musulman. Decizia Tribunalului este definitivă şi poate fi atacată, în 15 zile, cu recurs la Curtea de Apel. Sperăm ca în două luni, această construcţie ilegală să fie demolată”, a menţionat avocatul Dumitru Badragan. Geamia Hunkiar a fost ctitorită de sultanul Abdulaziz şi terminată în anul 1869, situându-se în zona centrală a oraşului vechi (Bulevardul Tomis, nr. 41). Cunoscută şi sub numele de Aziziye, geamia este construită din piatră cioplită de meşteri turci. Are o arhitectură simplă, în stil otoman, cu o învelitoare din olană în patru ape şi ziduri groase de 85 cm. Alături este situat şi sediul Muftiatului din România. „Va fi pentru prima dată în România când autorităţile vor demola o clădire ridicată abuziv”, a subliniat Iusuf Muurat.

Avocatul Ionel Haşotti şi-a pus musulmanii în cap

Musulmanii din Constanţa sunt nemulţimiţi şi revoltaţi de atitudinea avocatului Ionel Haşotti, care s-a exprimat nu tocmai elegant vizavi de scandalul provocat în jurul Geamiei Hunkiar. „Avocatul Ionel Haşotti ne-a spus «dacă musulmanii caută toleranţă, să caute în altă parte»”, a ţinut să anunţe, ieri, presa locală, Muftiul Iusuf Muurat. (Nicoleta BACIU)

În aşteptarea fondurilor europene pentru lucrări de amploare,Primăria Constanţa „cârpeşte” faleza din zona Cazinoului

Faleza din zona Cazinoului din municipiul Constanţa, emblemă a oraşului şi locul preferat pentru promenadă pentru cei mai mulţi dintre constănţeni şi turişti, a intrat, de două săptămâni, în reparaţii. După ce în primăvara acestui an o porţiune din faleză s-a crăpat, existând riscul de a se prăbuşi în mare, autorităţile locale au luat măsuri şi au demarat lucrări de reparaţii. „Mai degrabă este vorba despre o reparaţie de urgenţă, aşa încât în timpul sezonului rece să nu fie afectată mai grav structura de rezistenţă a falezei. În cadrul acestor lucrări, se execută reparaţia grinzii exterioare şi placajul peretelui exterior cu piatră decorativă”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Monica Vodă, inginer în cadrul SCIL Confort Urban SRL. În ceea ce priveşte valoarea lucrării, aceasta va fi stabilită după terminarea cosmetizării. „La sfârşitul lucrărilor vom vedea la cât se ridică costul acestei reabilitări, pentru că nu putem şti câţi metri cubi de piatră vor fi folosiţi pentru umplerea golurilor din peretele exterior al falezei”, a mai spus reprezentantul Confort Urban, care a mai precizat că lucrarea va fi terminată în această săptămână. „Din păcate noi nu am refăcut şi mozaicul şi ornamentele, deoarece faleza va intra, de anul viitor, într-un proiect amplu de reabilitare cu fonduri europene”, a mai spus Monica Vodă. Reamintim că în luna martie a acestui an, din faleza de la Cazinou au început să se desprindă bucăţi. La acea vreme viceprimarul Decebal Făgădău preciza că faleza va intra într-un amplu proces de reabilitare. „Consolidarea zonei din preajma Cazinoului Constanţa era cuprinsă în Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Creştere Constanţa, realizat de Zona Metropolitană. În cadrul acestui proiect este cuprinsă şi consolidarea falezei de la Vraja Mării, Cazino şi până la Portul Tomis, reabilitarea promenadei şi refacerea spaţiului verde”, a subliniat Decebal Făgădău. (Nicoleta BACIU)

Adrian Mihălcioiu „Prin legea pavilionului, România ar putea impune şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave”

Din păcate, la ora actuală România nu se poate lăuda cu o flotă: are doar 3-4 nave care mai navigă sub pavilion românesc. Liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor şi reprezentantul Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor (ITF), Adrian Mihălcioiu, care a acordat un interviu cotidianului „Replica”, susţine că România ar avea nevoie de o lege pentru a putea înregistra nave sub pavilion românesc şi pentru a avea, astfel, o flotă. Doar atunci România ar putea impune, prin legea pavilionului, şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave.

Reporter: Câţi navigatori români au locuri de muncă la ora actuală, dat fiind vremurile de criză? Şi câţi au rămas pe uscat?
Adrian Mihălcioiu: Este o întrebare destul de grea. Eu cred că numărul navigatorilor cu un loc de muncă constant, cu un contract la doi ani de zile, a scăzut faţă de anii trecuţi. Noi estimăm că ar fi în jur de 14.000, incluzând aici şi personalul auxiliar, adică cei care lucrează pe nave de croazieră, în hoteluri, restaurante. În ceea ce priveşte ofiţerii, la ora actuală, nu sunt mai mult de 7.000.
Rep.: Câţi membri are la ora actuală Sindicatul Liber al Navigatorilor? Care este cotizaţia şi ce avantaje au navigatorii care sunt membri de sindicat? De ce nu vor navigatorii să devină membri de sindicat?
A.M.: E o întrebare la care nu v-aş putea da un răspuns exact. Însă noi mergem pe o medie a anului 2010, de 3.200 de membri. Cel mai mare avantaj este că ai o protecţie, care se materializează în informaţii pe care le poţi avea înainte de perioada de contract, informaţii pe care le poţi avea pe perioada desfăşurării contractului, cât şi ajutorul dat în condiţiile în care navigatorii chiar au o problemă. La rândul lor, problemele sunt diversificate: de la simplele şi banalele neînţelegeri la bord, până la neplata salariilor, abandon de navă, accidente, compensaţii pentru accidente, decese, în cel mai rău caz. Este o ignoranţă din parea navigatorilor care nu vor să nu devină membri de sindicat. Din anii 1990 până în 2010, adică în ultimii 20 de ani, cel puţin un navigator a trecut pe la sindicat pentru a fi ajutat sau pentru a obţine informaţii. Nu mai vorbim de perioada Romline, Navrom, Petromin, când salariile erau restante pe ani de zile. Banii au fost luaţi numai cu ajutorul nostru, numai cu zile şi nopţile petrecute de noi pe la diverse guverne, Preşedinţie, pe la secretarul general al Guvernului, Ministerul Transporturilor şi cel al Muncii. Cotizaţia eeste foarte mică: un marinar plăteşte 70 de dolari pe an, un ofiţer – 100 dolari pe an, un comandant şi un şef – 150 dolari. Raportate la salariile lor, cotizaţia este foarte, foarte mică. Raportându-se la media europeană, unde cotizaţiile sunt de 230 de eruo pe lună, cred că este o cotizaţie nesemnificativă. O altă neglijenţă este că navigatorii nu vin la noi să se informeze, pentru că noi informăm pe toată lumea. Un navigator informat ştie ce să facă pe navă, în plus pe lângă ce ştie să facă din punct de vedere profesional.
Rep.: Cu ce probleme se confruntă navigatorii români, care navigă cu armatorii străini?
A.M.: În primul rând neplata salariilor. În al doilea rând, imposibilitatea de a obţine un loc de muncă. În al treilea, diverse accidente de muncă, accidente care de multe ori se soldează şi cu decese. Sunt anumite conjuncturi în care navigatorii români ajung să fie abandonaţi, sunt conjuncturi în care navigatorii devin victime ale agenţiilor de crewing, în condiţiile în care sunt trimişi în diferite locuri, fără ca promisiunea să se realizeze, adică să primească un loc de muncă. În câteva cazuri avem şi bani luaţi de agenţiile de crewing, de la angajatori sau alte persoane care nici nu au o agenţie de crewing autorizată. Repet, aceste comisioane, indiferent de forma lor, sunt ilegale, atât în plan naţional, cât şi internaţional. Aş mai putea aminti pirateria, care este un pericol, care afectează nu doar navigatorii români, dar pe care îi regăsim pe acolo, pentru că suntem o forţă în domeniul shippingului internaţional, în ceea ce priveşte livrarea forţei de muncă. Vorbim, după cum am mai spus, de accidente, decese, îmbolnăviri, de neînţelegri la bord, de interpretarea greşită a contractului de muncă, contracte de muncă încheiate greşitt, cu ştiribirea drepturilor navigatorilor. Toate acestea pot fi evitate dacă navigatorul este bine informat.
Rep.: Câte nave cu navigatori români la bord sunt reţinute, la ora actuală, în porturi, din cauza datoriilor armatorilor?
A.M.: Nu pot să vă răspund la această întrebare cu cifre exacte. Per total sunt foarte multe. Spre exemplu, numai în Istanbul sunt peste 150 de nave abandonate, cu echipaje care îşi aşteaptă plata salariilor. Apoi sunt foarte multe nave în Hong Kong, Singapore, Nigeria. La bordul unor nave sunt şi navigatori români. Din fericire, când au fost români la bord, situaţiile s-au rezolvat prin implicarea noastră directă, împreună cu organizaţia internaţională ITF. În prezent, numărul navigatorilor aflaţi în situaţii dificile este foarte mic. Vorbim de Chem Faros, de EuroPax 1 şi EuroPax 2 şi încă o navă sub pavilion italian, unde navigatorii au salariile întârziate, dar situaţia este în curs de reglementare. S-a rezolvat şi situaţia navigatorilor de pe Chem Faros. Câţiva dintre ei s-au întors în ţară, alţii au rămas la bord, dar sperăm că maxim într-o lună vor reveni şi ei România.
Rep.: Câţi navigatori români se află la ora actuală în mâinile piraţilor?
A.M.: În mâinile piraţilor avem doi navigatori: unul pe nava Polaris şi altul pe Eleni P, care a fost capturată în primăvară. Nava Eleni P încă nu a fost eliberată. Cam asta ar fi situaţia lor. De-a lungul timpului, am avut 50 de navigatori români în mâinile piraţilor somalezi. Am avut chiar şi o navă cu echipaj întreg românesc. Sperăm ca aceste lucruri să fie din ce în ce mai puţine. S-au luat şi măsuri. Vizavi de petiţia la care România a participat, iar noi am fost promotorii acestui imbold, vreau să spun că au fost depuse peste un milion de semnături la Consiliul de Securitate al Organizaţiilor Naţiuinilor Unite şi au fost luate primele măsuri: un ghid de aplicare a noilor măsuri de securitate în Golful Aden şi apele Somaliei. Sunt trei nivele de securitate, dintre care al doilea este culoarul de securitate, iar cel de al treilea ţine strict de nave, care vor răspunde cu un ecran de protecţie împotriva rachetelor cu explozibil sau grenadelor trimise de piraţi. Noile tehnologii de apărare vor permite un răspuns mai ferm faţă de acţiunea deosebit de nefastă a piraţilor din Somalia.
Rep.: Credeţi că navigatori români nu-şi găsesc de lucru din cauza navigatorilor din Asia care sunt o forţă ieftină de muncă?
A.M.: Nu, nu cred. E vorba de contracţia locurilor de muncă la nivel internaţional. Armatorii şi-au redus activitatea, mărfurile sunt reduse şi ele. Din punctul acesta de vedere şi noi am pierdut un număr de oameni. Dar totuşi navigatorii români sunt priviţi şi cotaţi ca navigatori profesionişti. Sper ca tineri care ne vor lua locul să aibă aceeaşi pregătire profesională. Vorbim de tineri, putem să atacăm şi problema cadeţilor – practica. Aici este o problemă majoră: instituţiile de învăţământ în domeniul maritim nu sunt bine sprijinite de stat sau mai deloc. Sunt două şcoli de mare importanţă, a treia este deschisă pe criterii vocaţionale în Bucureşti. Învăţământul românesc de marină este prezent într-o formă bună şi care are o finalitate. La ora actuală, piaţa internaţională are nevoie de 8.000 de ofiţeri. Deşi criza a afectat domeniul, ţinem bine minte că prin 2007-2008, pe piaţa internaţională nu ajungeau circa 45.000 de ofiţeri. Aici mai sunt oameni care ies la pensie sau îşi schimbă locul de muncă. Alţii prin accidente pe care le suferă nu mai pot continua în sistemul maritim. Desigur că alţii le vor lua locul. Dar cu părere de rău, ofiţerii români tineri nu pot obţine brevetul, pentru că nu au unde face practica. Şcolile sunt depăşite din acest punct de vedere, iar agenţiile de crewing nu pot impune armatorilor să angajaze şi cadeţi. Doar prin dialog şi puterea cuvântului se mai poate obţine ceva, însă acestea nu dau roade, pentru că armatorii vor să meargă pe profit, nu pierere. Soluţiile ar fi ma multe: în primul rând să avem o lege şi să putem întergstra şi noi nave sub pavilion român, să avem o flotă. În prezent avem doar 3-4 nave sub pavilion românesc, dintre care doar una se mai mişcă, restul sunt legate la cheu. Ar trebui să avem o lege, mai ales că Uniunea Europeană ne permite să avem asemenea legi speciale. Atunci putem impune, prin legea pavilionului, şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave. În al doilea rând, autorităţile ar trebui să finanţeze unele nave-şcoală specializate pentru practica cadeţilor, ţinând cont că ei aceşti marinari aduc bani de afară în România şi pentru că sunt cetăţeni români. România trebuie să optimizeze şi să-i ajute pe cetăţeni săi ca sa-şi găaescă un loc de muncă. Şi iată statul este rugat să intervină în problema practicii cadeţilor. Bricul „Mircea” este pentru practica militară. Mai este „Albatrosul”, dar aceasta navă este legată la cheu. Singura şcoală care asigură practica marinarilor este cea din Mogoşoaia.
Replica: Din câte ştim, navigatorii au probleme cu pensia. Cu toate că au salarii mari, contribuţiille plătite sunt pe baza salariului mimim. Care ar fi soluţia rezolvării acestei probleme.
Adrian Mihălcioiu: Marinarii sunt o comunitate relativ mică din punct de vedere socio-profesional. Când nu ai un potenţial mare pentru un bazin elecoral, nici politicul nu este interesat foarte mult. Apoi nici marinarii de-a lungul vremii nu sunt interesaţi să-şi plătească contribuţiile la pensie, deşi ar putea să o facă. Şi atunci într-un sfârşit aveam o sitiaţie, când cei tinei rămân fără nici un fel de sprijin financiar. Singra soluţie este să-şi facă o asigurare de pensie şi de sănătate privată. Şi mai fi o soluţie, care nu este viabilă pe timp de criză: toate statele europene dau înapoi armatorilor contribuţiile plătite pentru navigatori. Spre exemplu, Italia ramburează 75% la sută din ceea ce plăteşte compania respectivă pentru navigatorii angajaţi. Spania la fel, Franţa la fel, nu mai vorbim de celelalte ţările nordice. România nu are un sistem, pentru că nu are o flotă. Şi având doar personal navigant, deocamdată, nu este interesată. Dar cred că prin toate demersurile făcute şi de noi, şi de Liga Navală, poate vom avea şi noi o legislaţie atrăgătoate în domeniul maritim, care să fie uşor de aplicat în liniile europene. Şi astfel să avem şi noi o flotă cu pavilion românesc, chiar dacă armatorii nu vor fi români, dar îşi vor înfiinţa societăţi în România şi vor avea angajaţi români. Noi avem în Europa un potenţial mare al forţei de muncă, aşa că vom putea face faţă acestor rigori de angajare.

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: „Există un potenţial mare pentru dezvoltarea relaţiilor ruso-române”

Din anul 2005, pe data de 4 octombrie, Rusia sărbătoreşte Ziua Unităţii Naţionale. Sărbătoarea a fost oficiată în scopul înlocuirii sărbătorilor dedicate revoluţiei din 1917, care i-a adus la putere pe bolşevici. Originile Zilei Unităţii Naţionale datează din anul 1612, când soldaţii conduşi de Kuzma Minin şi Dmitry Pojarski au eliberat Moscova de invadatorii polonezi, demonstrând astfel un model de eroism şi solidaritate a tuturor oamenilor, indiferent de origine, religie sau statut social. Cu această ocazie, noul Consul General al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mihail Mihailovici Reva, a acordat un intreviu cotidianului „Replica”.
Replica: Excelenţă, sunteţi de o lună în România. Cum vi se pare această ţară? Dar oraşul Constanţa? Aţi reuşit să vă acomodaţi?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: În primul rând aş dori să mulţumesc cotidianului „Replica”, pentru interesul său şi posibilitatea de a vă răspunde la întrebări. După doar o lună de şedere în România este dificil să-mi formez o părere despre această ţară. Cu toate acestea, pot spune, cu certitudine, că primele impresii sunt foarte plăcute. Sunt convins că ele vor fi consolidate. Constanţa este un oraş frumos, cu o istorie seculară, care îmbină trecutul şi prezentul. Am avut norocul să vizitez de câteva ori România. Am fost impresionat de frumuseţea, diversitatea şi bogăţia naturii şi a peisajelor. România este o ţară cu o cultură creştin-ortodoxă şi cu o istorie seculară, cu tradiţii şi obiceuri interesante, cu monumente unice. Sper ca în timpul şederii mele în România voi reuşi să cunosc mai bine aceastră ţară.

Replica: Cine este diplomatul Mihail Mihailovici Reva?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: M-am născut pe 13 octombrie, 1949 în oraşul Kerci din Crimeea. Am studii pedagogice şi diplomatice. Din 1986, desfăşor activitatea de dilpomat. În acest timp, am ocupat diverse funcţii la Ambasada Rusiei în Bulgaria şi la biroul central al Ministerului rus de Externe. Din anul 2001 până în 2005, am fost Consulul General al Federaţiei Ruse în Bulgaria. Din octombrie 2010, am fost numit Consulul General al Federaţiei Ruse în Constanta, având în circumscripţia consulara judeţele Brăila, Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Sunt căsătorit, au două fiice, care mi-au dăruit doi nepoţi: Arina şi Ivan. Sper că voi avea şi mai mulţi nepoţi, care îmi vor mări familia.

Replica: Aţi început a învăţa limba română?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:

Pentru a înţelege cultura, tradiţiile şi obiceiurile unei ţări, trebuie să vorbeşti limba ţării gazdă. Studirea limbii române poate fi o cheie pentru înţelegerea spiritului naţional al ţării. În prezent, acord o atenţie sporită studierii limbii române. Sunt încrezător că, prin cunoaşterea limbii române, îmi voi îmbogăţi cunoştinţele despre România şi poporul său.

Replica: Care sunt demersurile dumneavoastră în vederea continuării relaţiilor româno-ruse?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Poziţia statelor noastre vizavi de o serie de probleme internaţionale, cum ar fi Kosovo, terorismui, traficului de droguri sunt apropiate sau chiar coincid, ceea ce creează premise pentru cooperare politică externă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale. Cred că există un potenţial mare pentru dezvoltarea relaţiilor ruso-române, precum: extinderea schimburilor comerciale reciproc avantajoase şi a relaţiilor economice, dar şi cooperarea în domenii umanitare, culturale şi educaţionale. Rusia rămâne un partener comercial major din România. Un domeniu important de cooperare este dezvoltarea legăturilor interregionale. Trebuie remarcat faptul că în anii precedenţi, au fost semnate acorduri de cooperare în domeniile comercial-economice, culturale şi educaţionale între Constanţa şi Sankt Petersburg. Un acord similar a fost semnat şi cu oraşul Novorossiysk. Cu toate acestea, se pare că posibilităţile de cooperare interregională nu sunt utilizate la maxim. Este necesar de a concretiza aceste acorduri prin acţiuni concrete şi de a aprofunda cooperarea între regiunile din cele două ţări în diverse domenii. Un bun exemplu al acestei cooperări este construcţia de către societatea Grup Servicii Petroliere a conductei petroliere subacvatice Dzhubga-Lazarevskoye-Soci, care va fi gata în ajunul Jocurilor Olimpice de la Soch, din 2014. Rusia îi consideră pe compatrioţii care trăiesc în străinătate o parte integrantă a lumii ruse. Sprijinul compatrioţilor noştri, inclusiv a lipovenilo din România, este o parte importantă a activităţii noastre, pentru a ajuta la păstrarea identităţii lor culturale şi naţionale, precum şi a consolida legăturile cu patria lor istorică.

Replica: Astăzi, Rusia sărbătoreşte Ziua Unităţii Naţionale. Ce semnificaţie are această sărbătoare?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: Din 2005, ziua de 4 noiembrie Ziua Unităţii Naţionale a fost declarată sărbătoare naţională. Aceasta este o sărbătoare relativ nou, menită să reaminitească ruşilor istoria ţării. Originile Zilei Unităţii Naţionale datează de la evenimente îndepărtate. Pe data de 4 noiembrie 1612, soldaţii conduşi de Kuzma Minin şi Dmitry Pojarski au eliberat Moscova de invadatorii polonezi, demonstrând astfel un model de eroism şi de solidaritate a tuturor oamenilor, indiferent de origine, religie sau statut social. Cred că unitatea poporului ar trebui să existe nu numai în vremuri grele pentru Rusia, unitate ar trebui să existe întotdeauna. Importanţa acestei sărbători se află chiar în numele ei. Aceasta este o sărbătoare pentru toţi cetăţenii din Federaţia Rusă, indiferent de naţionalitate, religie sau opinii politice.

Replica: Ce mesaj doriţi să transmiteţi poporului român?

Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:

Sunt convins că societatea românească va găsi tăria de a trece peste dificultăţile asociate cu efectele crizei economice. Cu acestă ocazie, aş dori prin intermediul cotidianului dumneavoastră să urez poporului român bunăstare, prosperitate şi fericire!

Radu Mazăre „Pentru două săptămâni de vacanţă în Papua am cheltuit cât alţii într-o zi la Monte Carlo”

Proaspăt întors din vacanţa petrecută în Papua Noua Guinee, edilul Constanţei, Radu Mazăre, a organizat, ieri, o conferinţă de presă, în care a povestit cu lux de amănunte aventura de care a avut parte. „Acum trei ani, când am fost în Indonezia, mi-am făcut planuri să ajung în Papua. A fost senzaţional. Am întâlnit triburi, oameni care trăiesc numai din pescuit, mânâncă banane şi alte frucute pe care le culeg din junglă. Ei nu au au curent, nu au ceas, nu au televizor. Am făcut scufundări la 36 de metri alături de rechini şi pisici de mare. Când se apropia un rechin stăteam mai mult pe lângă recif, pentru că ei se tem să se apropie ca să nu se rănească. Ghidul nostru, un australian, chema rechinii cu o sticlă de plastic, care producea nişte zgomote de peşte. Când am ieşit din apă aveam costumele zgâriate”, a povestit Radu Mazăre. Edilul a mai spus că natura din Papua Noua Guinee este ca în filmul «Avatar». „Cred că cei care au făcut filmul «Avatar» s-au inspirat din Papua Noua Guinee. Am avut o vacanţă gen Discovery”, a mai adăugat Mazăre. Despre aborigeni, edilul spune că sunt nişte oamneni „foarte dulci”. „Nu ne-au cerit niciodată bani. Când i-am anunţat că vom veni la ei în vizită ne-au întâmpinat cu dansuri şi flori”, a mai adăugat edilul Constanţei. Fiind întrebat, dacă ar pleca din ţară, Radu Mazăre nu a stat pe gânduri şi a precizat: „Dacă aveam 20 şi ceva de ani plecam din ţară în lumea largă, ca să o cunosc”. În ceea ce priveşte costurile vacanţei de vis, primarul s-a lăudat că a cheltuit mai puţin în două săptămâni în Papua decât alţii o fac într-o zi la Monte Carlo. „Biletul de avior, tur-retur costă în jur de 1500 de euro, plus câte 100 de euro pe zi şederea pe vaporaş. Nu am cheltuit bani, pentru că nu am avut unde. Prin urmare, vacanţa a costat cam 3000 de euro de persoană”, s-a lăudat, cu economiile făcute, Radu Măzăre. Ca suvenir, Mazăre spune că a primit o statuetă care reprezintă un papuaş cu o placă de surf. (Nicoleta BACIU)

Constănţenii îşi vor face acte de identitate la City Park

Pentru a fi mai aproape de nevoile constănţenilor, mai multe instituţii şi societăţi comerciale s-au mutat în City Park Mall. Astfel, de ieri, pe lângă cumpărături, constănţenii îşi vor putea achita facturile de la RAJA, RADET şi CONGAZ la casieriile deschise la etajul 2, Sky Level din Parcul Tăbăcărie. Pe lângă acestea, la moll s-a mutat şi Serviciul Comunitar pentru Evidenţa Populaţiei Constanţa, dar şi Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local. La inaugurarea noilor spaţii a fost prezent şi primarul Radu Ştefan Mazăre. Edilul a menţionat că reprezentanţii mall-ului au decis să găzduiască angajaţii primăriei în mod gratuit. „Am făcut o treabă evreescă: am încheiat un contract de închiriere, pe 2 ani, cu City Park, pentru care nu vom plăti nimic. Desigur, peste 6 luni, vom achita şi noi întreţinerea: curentul şi încălzirea. Dar timp de 6 luni nu vom plăti nimic. M-aş muta şi eu aici pentru că la primărie sunt şi câte 10 funcţionari într-o încăpere”, a declarat, proaspăt întors din vacanţă, primarul Radu Mazăre. La rândul său, directorul City Mall, Sorin Scântei, a declarat că se va face şi un management al cozilor, adică omul va primi un bon de ordine, iar pe monitoare se va afişa numărul care urmează să intre la funcţionarul public. „Prin urmare, până îi va veni rândul, clientul se poate plimba prin magazin sau bea o cafea. Mai mult, aici sunt şi condiţii europene: vara este răcoare, iar iarna este cald”, a ţinut să adauge Radu Mazăre. Aşadar, întreaga activitate a Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, respectiv cea de primiri documente şi cea de restituiri acte de indentitate s-a mutat în City Mall. La rândul lor, constănţenii, care stăteau, ieri, la coadă, pentru a-şi depune documentele necesare preschimbării actelor de identitate, susţin că ideea este foarte bună, în condiţiile în care nu mai au de alergat prin oraş. „Mie unul îmi place ideea. Sunt toate serviciile aici şi nu trebuie să fac mai multe drumuri. Şi dacă coada la acte este mare, pot să mă plimb prim moll sau să beau o cafea”, a menţionat Tudor B. (Nicoleta BACIU)

Elevii constănţeni vor primi rechizite de la colegul lui Gigi Becali, Petru Trifan

Elevii din familiile nevoiaşe se vor putea bucura, după mai multe aşteptări, de rechizitele şcolare, oferite gratuit de către Ministerul Educaţiei. Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean din Constanţa, săptămâna trecută a fost declarat câştigătorul licitaţiei. Astfel, societatea care va distribui rechizitele, achitate în totalitate de Ministerul Educaţiei, este Romprima din Galaţi, administrată de Petru Trifan, fost candidat din partea Partidului Noua Generaţie - Creştin Democrat la Camera Deputaţilor, în Colegiul 3 din Galaţi, la alegerile parlamentare din 2008. Prin urmare, colegul lui Gigi Becali, Petru Trifan, urmează să pregătească şi să împartă 17.000 de pachete cu rechizite, în valoare de 246.330 lei fără TVA elevilor constănţeni Reprezentanţii ISJ de la malul mării mai susţin că la licitaţie au participat şi Editura Herra din Piteşti, Lecom Birotica din Ardeal şi Selado Com din Brăila. „Dacă nu vor fi depuse contestaţii, pachetele vor ajunge cel mai curând în perioada 15-10 noiembrie la Constanţa”, a precizat inspectorul şcolar general al ISJ Constanţa, Aliss Andreescu. Din Constanţa, doar societatea Rik s-a interesat de condiţiile de participare, însă nu a depus nici o ofertă. Reamintim că nu este pentru prima dată când Romprima SRL câştigă licitaţii organizate de ISJ din Constanţa. În anul 2008, Marian Sârbu, inspectorul şcolar general de la acea vreme a mai cumpărat rechizite şcolare de la SC Romprima SRL. Contractul câştigat de societatea gălăţeană s-a ridicat atunci la 321.373, 78 de lei.

Anul trecut, Romprima a dat ţeapă inspectoratului din Neamţ
În ceea ce priveşte societatea Romprima din Galaţi, aceasta a câştigat anul trecut livrarea de rechizite gratuite elevilor săraci din judeţul Neamţ. Potrivit unui articol apărut pe data de 24 mai 2010, în paginile cotidianului din Neamţ, „Realitatea Media” societatea a întârziat foarte mult depunerea scrisorii de garanţie bancară. „Conform contractului, termenul limită de livrare a rechizitelor era 22 decembrie. A venit 22 decembrie, a venit şi 23 decembrie. Nici o veste de la Galaţi, ca să nu mai vorbim măcar despre vreun singur pachet cu rechizite. În aceste condiţii, ISJ Neamţ a reziliat contractul. Urmările au fost două: reprezentanţii Romprima au declanşat un adevărat război psihologic (încercând inclusiv un trafic de influenţă la Prefectura Neamţ şi la Ministerul Educaţiei), iar fondurile alocate judeţului Neamţ au fost retrase de minister”, au scris, la acea vreme, ziariştii cotidianului sus-menţionat. SC Romprima SRL, care are drept domenii de activitate: tipografii, tipărituri, tipizate, papetărie, îi aparţine lui Petru Trifan, fost candidat din partea Partidului Noua Generaţie - Creştin Democrat la Camera Deputaţilor, în Colegiul 3 din Galaţi, la alegerile parlamentare din 2008.
Romprima SRL, înfiinţată pe 29.03.1994, pare să fie una dintre societăţile preferate ale instituţiilor din ţară. În anul 2009, societatea a înregistrat un profit de 157.141 de lei şi datorii de 4 942 989 de lei.

Generalul Aliss Andreescu deţine cinci imobile şi patru autoturisme

Echipa managerială a Inspectoratului Şcolar Judeţean de la malul mării şi-a făcut publice declaraţiile de avere. După ce mai bine de un an pe site-ul Inspectoratului erau afişate declaraţiile de avere ale echipei penelistului Marian Sărbu, de săptămâna trecută profesorii pot afla cu ce averi se laudă mai marii învăţământului constănţean: Aliss Andreescu, Elena Buhaiev şi
Cristina Merscic. Potrivit declaraţiei de avere, postat pe site-ul instituţiei, inspectorul şcolar general, Aliss Andreescu, deţine 4 apartamente şi o casă, toate situate în municipiul Constanţa. Suprafaţa totală a imobilelor pe care le „generalul” de la ISJ o deţine este de 286 de metri pătraţi. De asemenea, Aliss Andreescu ţine în garaj patru autoturisme: o Dacie, un Tico, un Renault şi un Volkswagen. De asemenea, în septembrie 2009, inspectorul şcolar general a vândut o garsonieră contra sumei de 37.000 de euro. Împreună cu soţul, şeful învăţământului constănţean deţine patru depozite bancare, deschise la Banca Transilvania, Banca Românească, Banc Post şi RIB Constanţa, în valoare de 118.158 de lei şi 37.058 de dolari. În ultimul an fiscal, potrivit declaraţiei de avere, Aliss Andreescu a câştigat 44.080 lei, venituri provenind din salariul de la ISJ din Constanţa şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Un alt venit suplimentar, 600 de lei, Aliss Andreescu l-a obţinut de pe urma închirierii unui imobil situat pe bulevardul Mamaia şi alţi 80 de lei din dividentele pe care le deţine la Trans Gaz. Unul dintre adjuncţii ISJ-ului, fostul inspector şcolar general, Elena Buhiaev, deţine un teren de 5.000 de metri pătraţi în Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, pe care l-a cumpărat în anul 1994. Potrivit declaraţiei de avere, adjunctul de la ISJ, Elena Buhaiev, mai are un apartament de 120 de metri pătraţi, cumpărat în anul 1989. La capitolul maşini, Elena Buhaiev are în garaj două autoturisme, cumpărate în anul 2009: un Opel Astra şi un Opel Corsa. Fostul general de la ISJ mai are şi trei conturi deschise la Banca Transilvania şi Banc Post, în valoare de 71.000 de lei şi 4.200 de euro. În anul fiscal 2009, Elena Buhaiev a câştigat, împreună cu soţul, Ivan Buhaiev, 66.000 de lei, la care se adaugă şi suma de 13.000 de lei, care reprezintă pensia soţului. Cel de-al doilea inspector şcolar adjunct, Cristina Merscic, deţine, la rândul ei, două apartamente, de 131.6 de metri pătraţi, dintre care unul a fost cumpărat, iar cel de al doilea moştenit. Adjunctul Cristina Merscic conduce două autoturisme: un Matiz şi un Pegeot 206. În ceea ce priveşre relaţia cu băncile, Cristina Merscic a împrumutat suma de 18.000 de euro de la Banca Transilvania şi CEC, credit scadent în anul 2012. În anul fiscal 2009, Cristina Merscic a câştigat suma de 65.462 de lei. Cât priveşte declaraţiile de avere ale celorlalţi inspectori şcolari, doar patru dintre ei s-au conformat şi şi-au făcut publice averile. (Nicoleta BACIU)

FEMEIA SOTIE

Despre Femeiei se poate de scris pana la nesfarsit, deoarece acele ipostaze, pe care i le-a hazarit Cel de Sus, ea le duce pe umerii firavi cu atata rabdare si tarie de caracter. S-a scris despre Femeia-Mama, iar de data aceasta incerc sa plasmuiesc chipul Femeiei-Sotie...Cine este Femeia-Sotie? Femeia-Sotie nu este altceva decat intemeitoarea si pastratoarea a tot ce este mai scump si mai sublim. “Venii tarziu acasa/sa vad ce-ai zice tu...”. Mi-ai ascultat spovedania, dar nu m-ai probozi. „Luai putin din masa/sa vad ce-ai zice tu”. Te-ai uitat gales la mine, ai incercat sa ma consolezi, dar nu m-ai cicalit. „Mi-a ras pe drum o fata/sa vad ce-ai zice tu”. Am simtit bucuria, dar si nelinistea sufletului tau, caci am inteles, undeva o coarda a sufletului tau vibra a gelozie, dar ... nu m-ai certat. „Ne-am despartit odata/sa vad ce-ai zice tu”. M-ai urmat peste tot. In orice localitate nu am fost trimis cu serviciul, tu m-ai urmat. Te-au facut sa faci acest gest doar, cred eu, sentimentele de dragoste pe care mi le purtai si le porti de-a lungul intregii vieti. „Ma las la fund de mare/sa vad ce-ai zice tu” Ti-am citit in ochi-ti frumosi iarasi aceeasi neliniste femeiasca. „Si ies cu pietre rare/sa vad ce-ai zivce tu” Pe care astazi in ajun de sarbatoare, ti le aduc in dar doar tie, draga mea Sotie. Ma-incumet ca, in aceasta zi, sa trezesc viorelele si sa-ti darui, ca un mag, toate sarbatorile. Sa stii, draga mea Sotie, ca pe noi, vorba poetului, ne uneste o taina, un cuvant, o floare. Plecaciunile mele, scumpa sotie...(Ilie Rotaru, postmortem)

Corespendenta dragilior mei părinţi. Erau tineri şi atât de îndgrădostiţi...

EL (ILIE), plecat in nefiinta in 2008
Veronica, auzi ! Te iubesc! Eşti a mea! A mea!A mea!
Din nou scriu pentru tine. Din nou inima-mi palpită de emoţie, din nou gîndu-mi se grăbeşte spre Veronica mea. Sunt singur. Dar in inimă te am pe tine, draga mea. Te strîng tare la piept. Te simt aproape, aproape. Eşti lăngă mine, înţelegi Veronica, lîngă mine. Eşti atît de scumpă mie. Niciodată nu aş vrea sa te pierd. Auzi! Niciodată! Şi o să-ţi rămîn credincios pana la urmă. Doar pe tine o să te iubesc. Doar pe tine, Veronica! Te tine şi pe nimeni alta. A mea eşti! A mea!

EA (VERONICA)
Scumpule, fii altul! Nu mă face sa-mi fac griji, să-mi apară diferite gînduri, la care nici nu ar trebui noi 2 să ne gîndim. Bine? Sunt Verona ta, pentu totdeauna.

EL
Abia m-am despărţit de Veronica, încă o simt alături. Şi mi-e dragă, dragă. Te iubesc doar pe tine, Veronica. A mea eşti! Asa e?!

EA
Ilie, de ce nu-mi scrii mai departe în acest caieţel? Ştii, odată mi-ai zis ca o să termini caieţelul acesta dedicate mie. Dar tu, dragul meu, nici nu-ţi mai aminteşti de el. M-ai lăsat în voia sorţii. Ştii că ori de cate ori îl deschid îmi apar amintirile. Cît de fericiţi eram cîndva, dar, acum, uităm de dragostea noastra, de ce? Nu stiu! Candva erai altul, îţi găseai timp, fie cît de puţin, şi pentru mine. Dar acum… Stau în casă cu puişorul acesta micuţ şi drăguţ şi mă gîndesc la tine, la scumpul meu soţ. Dar el, de ce oare s-a schimbat, poate că nu mă mai iubeşte ca înainte? Spune-mi! O să ştiu şi o să-mi fie mai uşor sau mai greu, nu ştiu. Şi chiar dacă nu mai mai iubeşti atît de mult ca înainte, atunci gîndeşte-te la fetiţa noastră, iubeşte-o mult…ea nu e vinovată. Simt între noi unele schimbari, parcă ne-am teme să ne apropiem unul de altul, de ce? De ce? Te întreb pe tine ILUŞĂL!!! Pe tine te înţeleg, poate îţi pare rău că ţi-ai legat viaţa cu mine. Spune-mi, nu mă lăsa să mă gîndesc la diferite gînduri, să-mi apăra aceste lacrimi sărate pe obraji. Poate nu am dreptate, spune-mi. Verona, a ta.

EA
Şi iar nu mi-ai răspuns la aceste ganduri chinuitoare, de ce? De ce?

EL
De mult nu am scris în acest caieţel. Dar, frunzărindu-l azi, am hotărît din nou să aştern acele gînduri şi sentimente pe care inima mea le nuteşte pentru cele două fetiţe dragi mie – Veronica şi Nicoleta, pe care le iubesc atît de mult. Acum mă aflu departe de voi. Dar cît de multi îmi este dor de voi! De scumpele mele fetiţe. De Kolcic şi Veronel! Recitind însemnările făcute mai devreme, amintirile m-au copleşit şi m-au făcut sa fiu mai sensibil la toate retrăirile pe care inima şi sufletul meu le poartă pentru cele mai scumpe, iubite, dorite fetiţe al mele, frumuşelele mele – Veronica şi Nicoleta.(4.10.1975).

EL
Azi îmi imaginez clar acele clipe cînd eram cei mai fericiţi. Dar şi de acum înainte o să fim iaraşi fericiti. Eu nu vreau, întelegi!, nu vreau să ne certăm, căci cearta nimic nu dă. Nu ar trebui să fim atît de suparăciosi, iuţi la ceartă. Trebuie să ne schimbăm această metodă. Ce bine e între noi, cînd glumim, rîdem, ne sărutăm, ne jucăm cu Coletuţa. Îmi pare că atunci suntem cei mai fericiţi. Şi viaţa noastră este plină de voie bună. Căci numai o viaţă plină de soare, o viaţă senină aş vrea să avem noi. Nimeni şi nimic să nu ne încurce. Noi 3, mica noastră familie, să ne-o construim. Să-o facem frumoasă! Senină! De azi înainte eu nu o să mai fiu atît de supărăcios. Dar eu nici nu sunt supărăcios. Dacă ai observat, eu tot timpul iertam toate şi nu mă supăr. Doar atunci cînd nu mai pot răbda, adică cînd nu te pot împăca, eu mă fac într-o ureche, crezînd că în felul acesta te voi face să fii mai veselă, să uiţi de supărare. Dacă nu ar fi toate aceste nebunii ale noastre, toate ar fi bune. Veronica! Schimbă-te şi tu! Nu te mai supăra atît de repede! Bine?! Eu îţi promit că mai mult nu o să mă supăr pe tine. O să fac totul ce vei zice tu! Tot timpul o să fiu de accord cu tine. Şi tu să faci la fel. Şi împreună o să creştem o floricică, cea mai frumoasă şi scumpă floare, draga noastra Nicoletina. (5.10.1975.)

EL
Doar cîteva zile au trecut de cînd mă aflu la Chişinău. Dar îmi este atît de dor de voi. Aş vrea să vă văd, să vă sărut, să mă joc cu voi. Să fim împreună. Să fim cei mai veseli şi fericiţi. Ziua, de la 8.30 şi pînă la 15.30 am lecţii. Fiind la lecţii, vă scriu cîte ceva şi vouă, căci dorul ce-mi umple inima este mare. In orice clipă, moment aş vrea să fiu lîngă voi, dragele mele fetiţe. Cînd îmi amintesc că eu aici sunt singur, mă cuprinde o tristeţe atît de mare! Cîte aş da ca să fiu in clipa aceasta lîngă voi, scumpele mele fetiţe, Veronica şi Nicoletuţa. Este bine, aşa e?! Cînd untem toţi alături. Nimic nu ne împiedică să facem ceea ce vrem. Şi nu ne temem de nimeni şi nimic. Dor suntem 3 şi putem să ne apărăm în orice clipă. DA, Nicoleta! (6.10.1975).

EL
Ce faceţi voi acum? Vă este dor de mine? Cum aţi petrecut ziua de duminică? Ce aţi făcut? Nicoleta nu întreabă de tata? Ce i-ai spus tu? Eu, duminicşă, am stat în hotel, am privit televizorul şi m-am gîndit la voi, v-am scris în acest caieţel. Dragele mele. Veronel şi Nicoleta. Mi-e dor de voi. Mi-e tare dor! Numai şi numai la voi mă gîndesc! La Veronel şi Nicoleta! La voi, căci vă iubesc cel mai mult. Imi sunteţi cele mai dragi, scumpe, iubite, dorite, frumoase fiinţe. Vă iubesc, vă sarut!(7.10.1975)

EL
Din nou îmi aştern gîndurile şi sentimentele în acest zodiac. Acum cînd sunt departe de voi, mi se face dor de a vă vedea pe voi scumpele mele, Veronica şi Nicoletina. Cît e de greu să suporţi trecerea monotonă a vremii, atunci cînd te afli departe de omul drag, de fetiţele mele dragi, de scumpele mele Veronica şi dragalasa noastar floricică, Nicoleta. Mi-e dor de voi. Vreau să fiu lîngă voi. Auziţi?! De-ar trece mai repede luna asta, că m-am săturat să fiu singur. Vreau să fiu cu voi, să vă sărut, să ne plimbăm cu Nicoleta noastră cea scumpă. Dar tu ce zici, Veronel?(7.10.1975).

EL
Scriu din nou pentru voi. Scriu din îndemnul inimii. Scriu celor mai dragi fetiţe, Veronel şi Nicoletuţa. Ce faceţi voi acum? Tot timpul mă gîndesc la voi. Îmi este tare dor de voi, scumpele mele. M-am săturat de Chişnăul ăsta. Vreau acasă, la voi. Imi este tare dor de voi. Vă iubesc cel mai mult doar pe voi, scumpele mele fetişcane. O să vin acasă şi niciodată nu o să vă supăr. O să vă ascult, o să fac totul ce ziceti voi, dragele mele. Degrabă ne vom duce cu totii la nord. Vom pertece şi acolo cătve zile. Voi ce ziceţi? Ştiţi ceva! Vă iubesc numai pe voi. Îmi sunteţi cele mai dragi şi mai scumpe. Vă sărut de multe ori.
(8.10.1975).

EL
Au trecut deja nouă zile de cînd ma aflu la Chişinău. Nouă zile de cînd nu v-am văzut. Aş vrea ca timpul rămas să treacă cît se poate de repede. E atît de greu să fii singur departe de fiinţele dragi. Veronica şi Nicoletina. Vom fi iarăşi împreună. Vom fi cei mai fericiţi. Nimeni nu ne va împiedica să fim cea mai fericită familie. Asa e, dragele mele? (9.10.1975).

EL
Azi pentru noi,mica noastră familie, e o sărbătoare. Doar e ziua de naştere a tăticului, a soţului. Scumpele mele! Ştiu că în această zi vă veţi stărui să-mi faceţi un cadou. Vă mulţumesc foarte frumos pentru cadoul vostru. Dar pentru mine cel mai mare şi frumos cadou este că voi sunteţi ale mele, că noi cu toţii ne iubim şi cu toţii suntem fericiţi.Veseli să fim toata viaţa şi să ne bucurăm de scumpa noastra Nicoletuţa, doar ea e tot ce avem noi mai scump, mai drag, mai frumos. E cea mai frumoasă floare a noastră. Veronica şi Coletuţa! Vă mulţumesc de cadoul şi felicitările pe care mi le aduceţi în acestă zi. (10.10.1975)

EL
Ma urmareste mereu gîndul să scriu o poezie. O poezie în care să fremăte dragostea, în care răurile să arate trăirile şi năzuinţele mele. Poezia pe care aă vrea să o scriu, aş vrea să prezinte chipul drag al clei mai gragi pentru mine – Veronica. Citind-o, în faţa ochilor, să te văd pe tine şi pe micuţa noastră, Nicoletuţa.
M-am straduit mult, dar, nefiind născut poet, mă strădui ca sentimentele să mi le exprim prin dragostea mea cea mare, ce o prot pentru voi, scumpere mele, Veronica şi Nicoletuţa.Dragostea, pe care o post eu pentru voi, e mare. Pentru mine, voi sunteţi cele mai frumoase, dragi, mîndre şi iubite! Nici nu-mi pot imagina viaţa mea fără voi. Îmi sunteţi cele mai dragi! Vă iubesc! Cît e de greu atunci cînd suntem departe unul de altul!te cuprinde durerea si cazi intr-un pessimism adînc. Îţi pare că timpul trece încet. Dar cît de mult te bucuri, cînd în faţa ochilor, fie şi imaginar, apare chipul drag al soţiei tale şi al fiicuţei!!! Inima ţi se umple de bucurie şi ai vrea chiar în momentul acela să fii alaturi de aleasa inimii tale, să te afli în îmbrăţişarea ei, să o acoperi cu mii de sărutari pe scumpa Veronica și Nicoletuţa. Să fiu numai cu voi, să ne plimbăm împreună, să împărtăşim bucuriile şi necazurile noastre. Să ne împărtăşim acea mare dragoste, pe care o purtăm unul pentru altul. Iar împreună, mămica şi tăticul, să o iubească pe drăgplaşa Nicoletuţă. Citind azi acela pagini scrise de tine, Veronica, am hotărăt să-ţi dau un răspuns din inimă. Scumpa mea! Eu nu m-am schimbat de loc.Am rămas acelaşi , aşa cum m-ai ştiut tu în cele mai frumoase clipe ale noastre. Nicidecum nu am devenit rece la acele sentimente, pe care tu le porţi pentru mine. Eu, ca şi înainte, te iubesc pe tine şi numai pe tine. NICIODATA NU O SA TE SCHIMB PE ALTA. Nu m-am gîndit şi nici nu mă găndesc şi nu mă voi gîndi niciodată la faptul că nu o să te mai iubesc. Nicicînd nu o să se întîmple asta. Noi doar ne-am căsătorit din dragoste. Noi doar ne iubim şi ne vom iubi. Aşa e?! Nimeni nu trebuie să sufere. Şi nici nu o să sufere. Doar că noi, de acum înainte nu o să mai căutam ceartă. Chiar dacă cite o dată ne facem prostuţi şi jucăm teatru. Dar şi asta nu trebuie să fie prezentă în viaţa noastră. Viaţa trebuie să ne fie plină numai de fericire, lumină şi veselie. Aşa că nicodată să nut e gîndeşti că inima mea e rece. Nu! Eu vă iubesc cu acelaşi foc ca în primele zile ale vieţii noastre. Să ne bucurăm că am ştiut a ne găsi unul pe altul. Îţi aminteşti de ziua cea de aprile cînd ne-am întîlnit? După ce te-am cunoscut, nu puteam să-mi găsesc locul. Înaintea ochilor erai doar tu. Apoi au urmat întîlnirile noastre, nevinovatele sărutari, Şi apoi, mama ce bataie! Vai, ce rău am mai păţit-o noi… Apoi cererea în căsătorie. Mi-amintesc acele cuvinte , pe care mi le-au spus părinţii “Dragostea nu e un măr, dincare muşti şi il arunci. Odată ce v-aţi hotărît să vă uniţi inimile, să fie pentru toată viaţa!” Aceasta a fost binecuvîntarea noastră. Cununia noastră.Eram cei mai fericiţi. Peste tot eram împreună. Dar eu şi tu. Noi amîndoi. Tineri îndrăgostiţi. Cît de mult ne-am bucurat atunci cînd pe lume a apărut cea mai scumpă floricică a vieşii noastre – Nicoletina. Îmi amintesc cum o luam în braţe, iar ea se uita şi nu înţelegea nimic. Eram atît de fericiţi! Doar în familia noastră a apărut Nicoleta – cea mai drăgălaşă fetiţă!
Îmi amintesc de multe ori de multe ori de ziua, cînd lăsîndu-te acasă cu Coletuţa bolnavă m-am grăbit să plec la nord. Nu ştiu ce m-a împins să fac pasul acesta. Atunci nu m-am gîndit la aşa ceva. Dar mă simt vinovat , vinovat în faţa voastră, scumpele mele. Acum cînd mă găndesc la faptul acela, inima mi se umple de jale şi durere pentru voi. Cum de am putut eu să fac aşa ceva? Cum de-am putut să vă las âi să plec?Am procedat foatre, foarte nedrept. O să mă căiesc o viaţă întreagă. Scumpele mele.Voi iertaţi-mi acel pas, pe care l-am făcut greşit. Aşa ceva nu o să se repete nicodată. O să fac tot ce ziceţi voi. Bine?! Iertaţi-mi greşeala, iubitele mele.Veronel şi Coletuţa. Mă mustră atît de mult conştiinţa. Cît de rău am procedat duminică. Sunt cel mai vinovat.Mă doare inima, cînd mă găndesc căt de tare v-am suparat. Parcă dracul m-a făcut să fiu atît de prost, să fac atîtea nebunii. Doamne! Oare de ce se întîmpla aşa lucruri în viaţa noastră?De ce? Cu ce noi am păcătuit în faţa lumii? Nu mai doresc ca în viaţa noastră să se întîmple asa ceva.
Nu! Nu! La fel nu doresc nici să spun, nici să fac, dar, din pacate, aşa lucruri au loc. Vreau ca de azi înainte să mă tin de cuvînt. Draga mea Veronico! Atunci cînd tu nu vorbeşti cu mine ori te superi, parcă m-aş afla în altă lume. Înnebunesc, ştii de ce?! De aceea ca eu te iubesc nespus de mult, şi nu doresc ca tu să te superi pe mine şi să nu-mi vorbeşti. Scumpa mea! Hai să nu mai facem aşa lucruri! Să trăim în linişte şi pace, să avem o viaţă plină de iubire şi voie bună. Eu jur că de azi înainte, 20.10.1975, nu o să mai fac lucruri rele. Niciodată. Auzi! Niciodată! Jur! Jur pe viaţa noastră! Cînd scriu aceste rînduri e seară, ora 20.00, stau în cameră şi vă scriu vouă, Veronicăi şi Nicoletuţei, cele mai dragi fetiţe. Am am avut colocviu. Am venit la hotel la ora 18.00, m-am dus şi am mîncat şi acum vă scriu vouă. Veronica! Atît de mult mi-e ciudă pe mine. Îmi vine să-mi dau ce ceva în cap. Mereu mă găndesc la purtarea mea de duminciă. Da, am fost un laş, un adevărat om rău. De ce oare am făcut eu toate acele nebunii? Probabil m-a îndemnat aghiuţă, adică tulburelul. Îmi imaginez şi mi se strînge inima de durere cînd mă găndesc cite ai suferit draga mea. Dar asta m-ai mult nu o să se întîmple. Auzi! Nu o să se repede niciodată. Acum scriu şi mă gîndesc la voi. Parcă vă văd, pe tine şi Nicoleta, cum staţi la cald, vă jucaţi, vă gîndiţi la mine. Nicoleta, cred că, face marafele de-ale ei, iar tu te uiţi cu bucurie la floricica noastră. Sau poate întreaba de mine, iar tu îi spui că tata e la Chişinău şi degrabă o să vie. Aş vra chiar în clipa asta să vin acasă. M-am săturat pînă peste cap de oraş şi singurătate. Vreau să fim împreună, să ne ajutăm unul pe altul, să ne păzim unul pe altul. Şi, principalul, să nun e certăm niciodată. Mereu să fim fericiţi, veseli, voioşi. S-o creştem pe Nicoleta. Să ne iubim cu foc! Să ne sărutăm mult, mult! (21. 10.1975).

EL
Dragile mele Veronica şi Nicoleta!
Vă scriu o scriosrică. Aşa mi s-a făcut un dor de voi, că în momentul acesta, cînd mă aflu singur în cameră, aş veni la voi, la scimpele mele.
Ce mai faceţi voi acum? Eu m-am săturat de seminarul acesta. Facem lecţii de la 9 pînă la 18 şi tot timpul trebuie să scriem. Mi-i lehamete. Dar, gîndindu-mă la voi, la Veronelul şi Nicoleta mea, uit de greutăţi şi devin foarte vesel, scumpele mele.
În cameră e frig, iar eu, fiind cu gîndul la voi, mă încălzesc. Dragele mele, puice! Cît de mult aş vrea să fiu lîngă voi, să vă mîngîi, să vă sărut pe amîndouă. Vin eu mîine acasă şi tptul o să fie bine. Aşa e Nicoleta şi Veronel?! Pe lîngă mine şi tine a mai apărut un mugurel. E Nicoleta noastră, pe care noi o iubim aşa cum ne iubim noi şi o vom creşte ca pe o floare. Să fie cea mai frumoasă. Eu voi avea grijă de voi amîndouă, iar voi amîndouă veţi avea grijă de mine. Şi o să-nenţelegem destul de bine. Doar suntem o familie străns unită. Asa e!!!


EL
Sunt acum la lecţie. Săturîndu-mă de ascultat, am hotărît să vă scriu ceva vouă, să mai stau de vorbă cu voi prin intermediul acestui carneţel. De cînd mă aflu aici, m-am săturat de singurătatea asta. Nu mai doresc să mă aflu departe de voi. Atît e de greu fără Veronica şi Nicoleta mea. Vreau la voi. Am mai susţinut un colocviu. Vreau scumpele mele să vin acasă cît mai repede. Să fiu lîngă voi. De acum lecţiile sau terminat. Mîine, 23, avem întîlnire cu preşedintele, vineri nu avem nimic, iar sîmbătă – examen. Eu l-am propus să susţinem examenul vineri, şi sîmbătă să vin acasă, iar dacă nu nu e posibil asta, o să vin acasă sîmbătă după masă. Atît de mult m-am săturat de oraş, de plictiseala de aici. Cît de bine e lîngă voi, lîngă Veronica, soţia mea scumpă, şi Nicoleta, drăgălaşa şi frumoasa noastră fetiţă. Să fim împreună, să ne jucăm, să ne îmbrăţişăm, să ne sărutăm, să ne plimbăm. Ce faceţi voi acum? Nicoleta stă cu mama, iat tu eşti la muncă. Cît de fericit e omul cînd ştie că, venind seara de la lucru, acasă îl aşteaptă cu multă bucurie soţia, fiica, soţul. Cît de multe necazuri nu ai avea, cît de greu nu ti-ar fi pe suflet, cînd în vezi pe oamenii dragi, parcă devii şi tu mai vesel, zîmbeşti, te joci cu ei. Veronica şi Nicoleta, iertaţi-mă că v-am supărat, vă rog frumos. Eu atît de mult mă bucur pentru voi. Îmi pare că sunt cel mai fericit om de pe pămînt. Doar le am pe cele mai frumoase fetiţe, Veronica şi Nicoleta. Cît de bine îmi pare că anume tu, VERONICA, eşti scumpa mea soţie, că anume cu tie, eu mă simt cel mai fericit om depe pămînt. Şi noi amîndoi o avem pe Koletuţa, care în timpul de faţă(să nu fie de deochi) este cea mai frumoasă, veselă şi geşteaptă. Ştie atît de multe. Este atît de drăgplaşă. Iubitele mele! Sunt cel mai fericit cu voi! Vă iubesc din tot sufletul şi din toată inima!Toată viata o să vă iubesc! Doare pe voi! Numai pe voi! Pe voi!(22.10.1975).

EL
Scriu şi azi cîte ceva. A mai rămas o zi şi termin cu Chişinăul, cu singurătatea. De acum vom fi împreună, mica noastră familie – ROTARU. Seara vom vorbi, ne vom juca cu Nicoleta, ne vom duc la plimbare, vom fi fericiţi. Atît de mult vreau să vin acasă. Să fiu lîngă voi! Mă doare inima cînd mă gîndesc cît de rău am procedat atunci. Scumpele mele fetiţe! Îmi este dor de voi! Vreau ca tot timpul să fim împreună. Nu o să mă mai duc nicăieri de lîngă voi, nu-mi trebuie nimeni şi nimic, decît voi! Doar voi sunteţi ale mele. Şi nu vreau să vă pierd niciodată, auziţi!NICIODATĂ! NICIODATĂ!

„…..Veronica, Nicoleta
Două fete frumuşele
Şi-amîndouă ale mele.
…Cele mai drăguţe
Cele scumpuşoare
Ştiţi voi cine-s oare?!
Veronica şi Nicoleta.
..Aştept cu nerăbdare ora
Cînd o să ne-ntîlnim.
Cînd din nou o să vorbim de dragoste
Şi o să ne sărutăm..
Şi amîndoi o vom sărută pe Nicoleta…”(23.10.1975)


„Prieten drag sau Doar pe tine „

Din atîtea fete, întîlnite-n cale
Te-am ales doar pe tine.
Orice eu nu aş face
Şi oriunde nu as fi
Eu te văd doar pe tine!
În inima-mi ferice
Şi îm seninu-mi suflet
Eu te port doar pe tine.
Toată viaţa aş vrea
Să rămîn doar cu tine.
Sunt atît de fericit atunci
Cînd te văd doar pe tine!
(24.10.1975)


EL
Acum încep să scriu din nou cîteva rînduri fugare. Le scriu pentru Veronica mea. Clipele cand sunt singur, cînd nu esti lîngă mine, cînd eu sunt undeva departe, mă fac să te apropii şi mai mult de mine. Îmi esti atît de dragă, Şi pe zi ce trece imi devii tot mai apropiată, tot mai scumpă. Veronica! Noi amîndoi am format o celulă unică, noi amîndoi suntem unul şi acealşi.. E suficient ca cineva doar să pomenească de tine, că imi şi apari în fata ochilor, draga mea! Şi dacă uneori iţi place să joci teatru, dacă doreşti să rîzi de mine, dacă mai păstrezi unele secrete, totuşi eu te iubesc foarte mult. Doar pe tine!

EL
Şi iarăşi scriu în această agendă numele drag – Verona, Veronica, Verona mea!!! În orice clipă gîndurile îmi sunt la tine, în tot ce fac, în tot ce gîndesc, te văd mereu, esti lîngă mine, Veronica mea! Şi orice nu ai yice tu, orice nu ai căuta să afli, eu întotdeauna o să spun că tu şi numai tu eşti a mea. A mea, Verona!!!

EL
Cred în fericirea noastră, cred în fidelitatea şi trăinicia sentimentelor noastre, cred în tine Veronica, nu cred în despărşiri, nu cred în laşitate, în fals,eu cred doar în tine, Veronica mea!

Spre tine-mi grăbeşte pasul din nou
Spre tine mi-am îndreptat eu gîndul şi crezul
Spre tine, Verona
Că eşti doar a mea
Întelegi? A mea!!!

EL
Scriu doar pentru tine, Veronica!
Mi-am amintit iarăşi de tine, mi-e dor de tine, aş vrea să fii alături de mine. Îmi eşti atît de scumpă, draga mea soţie. Mi-e dor, mi-e tare dor de tine, Veronica mea. Simt parcă nu-mi ajunge ceva, parcă-s cuprins de un nostalgic sentiment.Dar nu a rămas mult timp şi iar vom fi împreună…

Ţie..

Ţin minte noaptea în care mi-ai dat ca amintire o stea din Carul Mare.
„E steaua mea, ai zis atunci încet
E steau inimi-mi ferice
E steaua
Ce ţi-o dau eu ţie în dar!!!”
Şi steaua ta o port la inimă mereu.
Ea-mi este călăuză-nsoşitoare
Ea-mi este cea mai dragă
Căci teaua asta nu eşti decît tu
Tu, dragă…

Un sunet de telefon…

Alo, m-auziti?
Vă vorbeşte tovarăşul…
Cum?vă rog, repetaşi
Da, da!
O să vin!
Cînd?
Chiar azi!..
Alo! Vă ascult!
Vorbiţi-mi mai mult,
Căci tare aş vrea
Sa vă ascult
Să vă ascult….


EL

De cîte ori îl recitesc pe Eminescu, tot de atîtea ori, floarea albastră îmi aminteşte că tu eşti a mea, că nimeni nu o să se amestice în viaţa noastră. Aşa e?
În orice zi, în orice ceas
Spre tine pasu-mi se grăbeşte
Căci mereu pe tine eu te văd doar
Pe tine te văd
Veronica mea!
Eu nu cred în nimic, ci doar în noi, în prietenia şi dragostea noastră.
Dar tu?

EA
Dragul meu! Eu o să fiu mereu alături de tine. Sunt atît de fericită cu tine! Îmi vine să spun la toata lumea ca tu eşti doar al meu. Nu crec în nimeni, doar în tine, doar în tine….Veronica ta.

EL
Erai atunci cea mai frumoasă şi veselă, aşa cum eşti acum.
Dar atunci erai mireasă…

EL
Cît de dulci sunt amintirile bătăilor de inimă, cît de învăpăiate-s săruturile tinereţii înfloritoare! Amintirille bîtăilor de inimă te cuprinde în acea clipă, cînd, fiind undeva departe, departe, îţi aminteşti de Ea, de sărutările pline de farmec ale vieţii, ale celor pe care noi le numim CREDINŢĂ, DEVOTAMENT, DRAGOSTE!!!

ТЕБЕ
Покланюсь тебе
Потаму что ты неприметна
И чиста
В то же время и красивая
Покланюсь тебе. Милая....
БЕЗ ТЕБЯ ЖИЗНЬ МОЯ ПУСТА....


Да полнота! Вы же видите что я циганка. Хотите я вам нагодаю? Слышали ли вы когда нибудь о Кармен? Это я!!
….cuvinte spuse cu un simplism atît de natural, încît fără să vrei ţi-o imaginezi în faţa ochilor pe EA, ţi-o imaginezi şi n-ai vrea să te desparţi nicicînd de ea, ai vrea s-o ai mereu în faţa ochilor pe ţiganca sufletului tău.
S-ar părea că aceste două file au rămas din întămplare curate, precum inmaculata noastră viaţă care e atăt de nevinovată. …
Urmează să le scriem împreună….noi3.


Frumoşii ani
Dormeam…De odată în vis am vazut-o pe ea. Stăteam culcat în camera mea, cînd o văzui întrînd. Avea un păr bogat şi era îmbrăcată în rochie albă. Parcă de mireasă. Chipul ei parcă îmi otrăvise privirea. Păşea semeţ, privind undeva în zare. Am început s-o urmăresc cu ochii.Deodată privirile noastre s-au întîlnit. Ochii ei parcă mă întrebau: de ce mă urmăreşti? Ce vrei de la mine?! Apo s-a apropiat de mine şi s-a aplecat asupra mea. Vroiam să strig. Credeam că vrea să mu sugrume. Dar ea mă sărută uşor pe buze, şi atingerea era ca a unui fulg de nea….Apoi dispăru…Vroiam mult, mult s-o mai revăd odată, să-i mai privesc încă o dată privirea. Nu-i ştiam nici numele. I-am zis V.Căci ea îmi aminteşte de o fată scumpă, scumpă mie şi care mi-a devenit soţie. Şi ştiţi cine e fata ceea, pe care am întîlnit-o în vis? Era era, Veronica. O ştiţi? Iat-o!!! E alături de mine!!!