.JPG)
Teofil Virgil Creţu, de 36 de ani, care s-a întors din infernul pe care l-a trăit, timp de patru luni, în mâinile piraţilor somalezi, a povestit în exclusivitate, pentru cotidianul „Replica”, clipele de groază prin care a trecut. „Nava noastră a fost deturnată de piraţi cu 200 de mile înainte de zona obişnuită de atac. Piraţii folosesc bărci mici, cu motoare, sunt înarmaţi cu aruncătoare de grenade şi pistoale mitralieră. Urmăresc navele pe radar, se uită cât de înaltă este nava, câţi oameni sunt pe ea, apoi atacă. Acţionează repede. Au o scară lungă de aluminiu pe care o agaţă de bordul navei şi urcă. Când ne-au atacat pe noi, cinci oameni se odihneau, iar la posturi erau doar cinci. Aşa că a fost uşor să ne captureze. La început m-am speriat mai ales pentru faptul că ceilalţi membrii ai echipajului erau musulmani, iar eu eram de altă credinţă”, ne-a povestit timonierul român Teofil Virgil Creţu. Dacă în prima lună de captivitate, echipajul a consumat apa şi proviziile pe care le aveau, mai târziu au fost nevoiţi să fiarbă orezul în apă de mare. „La un moment dat s-a terminat apa şi piraţii ne aduceau de la mal câte o sticlă de 1,5 litri de apă dulce cu mâl. Luam apa de ploaie care se strângea în barca de salvare, o fierbeam ca să o putem bea. Orezul îl fierbeam cu apă de mare, pentru că nu aveam sare. Timp de o lună jumătate nu am avut curent, pentru că cedase generatorul şi am făcut focul pe punte, ca să putem găti. Sticam cabinele ca să avem lemne de foc”, ne-a mai spus navigatorul. Despre comportamentul piraţilor somalezi, marinarul tulcean povesteşte că „uneori se purtau ca nişte animale”. „Toată ziua mestecau o iarbă, cu efecte de dorg, apoi treceau la ameninţări. Ne spuneau că vor bani. Ne puneau să-l sunăm pe armator şi să-i cerem banii. De agresat fizic nu ne-au agresat, fiindcă noi eram cecul lor. A doua zi, când trecea efectul drogului, mâncau paracitamol. Umblau cu pastilele de paracitamol după ei. Piraţii sunt ca nişte animale. Mâncau toţi din acelaşi vas, cu mâna. Se aşezau în jurul lui şi mâncau cu mâinele. Umblau îmbrăcaţi în cămăşi şi fuste. Ne-au adus şi nou fuste, dar eu am refuzat să o iau”, şi-a continuat povestea Teofil. Cei zece membrii ai echipajului nu erau ameninţai doar de piraţii avizi după bani. Cât timp a stat ancorată în apele somaleze, nava MV RIM a nimerit în trei furtuni, iar Oceanul Indian a fost mereu zbucuiumat. „Începuse să intre apă în magazia 2, pentru că avem găuri în capace. Nava începuse să piardă şi din stabilitate şi să ruginească. Se rupsese parâmele. Un alt pericol pentru noi a fost malaria, pentru că nimeni nu fusese vaccinat”, ne-a mai destăinuit Teofil. Fiind supuşi unei presiuni psihice, cei zece membrii ai echipajul au avut momente când au cedat psihic. „Am început să ne certăm între noi de la apă şi mâncare. A fost inuman. Când au văzut că armatorul nu vrea să plăteacsă suma cerută de 300.000 de dolari, piraţii ne-au spus că ne duc la mal, ne omoară şi ne vând organele”, a mai spus Teofil Virgil Creţu.
Echipajul a reuşit să preea comanda cargoului şi să se salveze
În dimineaţa zile de 2 iunie, cei 10 membrii ai echipajului au reuşit să preia controlul asupra vasului. În urma conflictului iscat pe navă, toţi piraţii au fost ucişi, iar Teofil a fost grav rănit la picior. „Am reuşit să preluăm comanda cargoului. Şase piraţi s-au împuşcat între ei, iar cei care au reuşit să sară în apă au fost mâncaţi de rechinii care dădeau târcoale navei ademeniţi de sângele care s-a scurs. Am dat imediat semnalul SOS şi m-am dus la timonă, pentru a ne îndepărta cât mai repede de baza piraţilor. Când şi-au dat seama ce s-a întâmplat, piraţii de pe mal au încercat să ne ajungă din urmă. Ei s-au îndreptat spre noi la bordul altor alte şase nave pe care le ţin în captivitate. Am luat legătura cu Dorel Onaca şi acesta a solicitat asistenţă militară pentru a ajunge în siguranţă. Nava militară Johan de Witt, care s-a apropiat de noi, i-a avertizat pe somalezi că va deshide focul dacă nu se vor retrage. Într-un final piraţii s-au întors şi am reuşit să ne salvăm, iar un elicopter ne-a însoţit până am ajuns în Djibouti”, a adăugat Teofil Virgil Creţu, retrăind clipele prin care a trecut. Teofil a fost operat pe nava spital „Johan de Witt”, apoi a fost ajutat de Dorel Onaca, fostul şef al Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare, să se întoarcă în ţară. „Armatorul nu ne-a mai plătit salariile din noiembrie 2009. Nu ne-a dat nici măcar bani pentru avion. Nu l-a interesat nici o clipă soarta noastră. Drept pentru care îl voi da în judecată”, a mai menţionat navigatorul.
Teofil vrea să navigheze în continuare
Cu toate că a trăit patru luni sub ameninţarea armelor, Teofil Virgil Creţu nu vrea să renunţe la meseria sa. „Acesta a fost primul meu voiaj. Am avut nenorocul să nimeresc pe o navă proastă, o rută proastă şi să am şi un armator prost. În pofida acestor lucruri, nu voi renunţa la meserie şi voi naviga în continuare, doar că nu voi mai pune piciorul în Oceanul Indian”, a conchis timonierul. Reamintim că MV RIM a fost deturnat de piraţii somalezi pe 3 februarie, în timp ce se îndrepta spre India, unde urma să fie casat. Operatorul cargoului este compania libiană White Sea Shipping. Iniţial, piraţii au cerut 3 milioane de dolari pentru răscumpărarea cargoului, însă peste patru luni au ajuns la suma de 300.000 de dolari.
