Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis” are mai multe proiecte pe care doreşte să le pună în aplicare: o grădiniţă pentru copiii cadrelor grupării, o sală de sport, un poligon. Despre acestea a discutat, cu „Replica” de Constanţa, comandantul Grupării, colonelul Costică Cojoc. Cu toate că proiectele sunt ambiţioase, colonelul Cojoc se declară... atins de lipsa fondurilor! Anul 2010, an de criză, s-a resimţit şi asupra bugetului grupării. Pe lângă proiectele arătate mai-sus, Cojoc a dezvăluit că vrea să aibă şi jandarmi călare. „Vrem să aducem cai pentru jandarmerie. Trebuie să fim o jandarmerie europeană, care să atragă lumea şi care să dea un element de securitate şi stabilitate. Iniţial am zis să primim 10-12 cai, care în alte ţări sunt foarte bine folosiţi. Spre exemplu, în Constanţa sunt parcuri şi locuri de agremet, care s-ar putea gestiona de pe cal”, a declarat Costică Cojoc.
Replica: Domnule colonel, Costică Cojoc, cum a fost anul 2010? V-aţi descurcat cu bugetul?
Costică Cojoc: Am reuşit din mers să ne adaptăm surprizelor oferite de acest an. Bugetul a fost la fel ca toate bugetele, adică mic, dar ne-am gestionat foarte bine. Având în vedere că responsabilitatea implică mobilizare şi multă operativitate din partea institutuţiei pe care o conduc, nu am avut probleme pe această linie. Pot să vă spun că la nivelul Inspectoratului Jandarmeriei Române, Gruparea „Tomis” este apreciată ca o unitate care ştie să-şi gestioneze fondurile, multe, puţine aşa cum sunt, şi care nu face cheltuieli fără o bază legală şi fără o justificare.
Rep.: Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis” execută o gamă variată de misiuni. Cum stă instituţia din punct de vedere financiar şi logistic în momentul de faţă?
C.C.: În momentul de faţă stăm bine, în sensul că nu avem restanţe. Avem o singură restanţă pentru cinci cadre care au trecute în rezervă anul trecut, şi care urmează să primească ultima tranşă de fonduri. Avem fonduri la nivelul celor calculate de minister, inclusiv pentru copii, dar şi pentru subofiţerii care nu au locuinţă. Prin ordin de ministru, aceştia beneficiază de o locuinţă de serviciu, adică un cuantum din chirie este achitat de noi.
Rep.: Sunteţi pregătiţi pentru iarnă, mă refer la cauciucurile pentru maşinile din dotare şi aşa mai departe?
C.C.: Cauciucurile de iarnă se vor aproviziona la nivel central, atunci când vor fi fondurile necesare. În ceea ce priveşte combustibilul, chiar astăzi (ieri – n.r.) am încheiat un contract pentru furnizarea a 90 de tone, pentru 60 de maşini, care sunt în uz, cu toate că în tabelul de înzestare avem un număr dublu. Din păcate stăm foarte „subţire” la capitolul maşini de intervenţie. Spre exemplu, la mitingul organizat de confederaţiile sindicale la Bucureşti ne-am deplasat cu aproape 200 de oameni pentru a asigura măsurile de ordine, impuse de această mare masă de oameni. Am avut probleme tehnice cu dubele mari, care au şi 18 ani, iar uzura îşi spune cuvântul. Dar se pare că în scurt timp vom fi dotaţi cu mijloace de transport care vor asigura o mobilitate mult mai eficientă.
Rep.: La ora actuală care sunt efectivele Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”? În urma reducerilor salariale au mai plecat oameni din sistem?
C.C.: O să vă dezamăgesc. Au plecat doar trei colegi: unul în poliţie, unul în Marea Britanie şi al treilea în Italia. Nu am avut un val de demisii. De altfel, cred că angajaţii se simt şi bine, în condiţiile în care unii sunt şi colegi de facultate, încet-încet au ajuns în an terminal. Noi nu avem probleme de efective. În state sunt 500 de persoane şi încadrate 490.
Rep.: Jandarmii mai primesc bani pentru echipamente?
C.C.: Echipamentul pentru fiecare jandarm este asigurat în proporţie de 90 la sută. Sunt cheltuieli minore pe care trebuie să şi le asigure cadrul nostru, de exemplu o cravată. Eu sunt mai riguros, militarii trebuie să fie militari adevăraţi, nu cum sunt unii, doar pe hârtie. Toată lumea trebuie să aibă o cămaşă, o cravată şi un pantof, care să facă parte din uniformă. Din păcate, magazinele din capitală nu sunt suficiente pentru a asigura cele necesare. De asemenea, am nişte deficienţe la nişte băieţi care au nişte talii deosebite. Câţiva sunt supraponderali şi i-am ameninţat că dacă nu-şi revizuiesc meniurile s-ar putea să aibă de pierdut. Dar am şi băieţi în Detaşamentul Antitero şi nişte ofiţeri care au înălţimea 1,90 şi cu greu le poţi găsi o uniformă. Am înaintat şi nişte solicitări ca să primim materialul, iar uniformele să le confecţionăm noi.
„Subordonaţii mei discută de la diplomaţi până la rockeri şi până la consumatori de etnobotanice”
Rep.: Din anul 2005 sunteţi la comanda Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”. Cum vedeţi evoluţia atribuţiilor jandarmilor?
C.C.: Evoluţia efectivelor din cadrul Grupării este în continuă transformare, în sensul că permanent societatea ne oferă noi provocări. Dacă la începutul anului 2005 ne confruntam cu mai multe probleme de organizare şi cu foarte multe probleme de înţelegere, încet-încet lucrurile s-au aşezat în sensul pozitiv. Faptul că executăm misiuni în sezonul estival în condiţiile în care nici o Grupare din ţară nu face aşa ceva, avem contacte cu sute de persoane. Subordonaţii mei discută de la diplomaţi până la tot felul de tineri cu preocupări care mai de care mai specifice, de la rockeri până la consumatori de etnobotanice, de la motociclişti până la participanţii la raliul de formula 1. Am căutat şi am reuşit să impunem un anumit comportament şi atitudine din partea purtătorului uniformei militare. Am constatat o îmbunătăţire a atitudinii subordonaţilor mei atunci când vorbesc cu cetăţenii, care sunt în vacanţă şi vor din partea jandarmilor un anumit fel de comportament. De asemenea, eşti pus în situaţia să gestionezi stări conflictuale care apar din te miri ce. Am avut în zona 2 Mai şi Vama Veche multiple situaţii, în care am acţionat aşa cum trebuie. Noi am gestionat şi meciul de fotbal al echipei naţionale. Din fericire nu am avut incidente majore, nu au fost minunile care s-au întâmplat pe stadioanele din Cluj, Bucureşti, Craiova. Nu am avut oameni care au ajuns în spital sau care să fie anchetatţi pentru modul în care nu şi-au desfăşurat misiunea. Şi aici beneficiem de publicul constănţean care are o anumită educaţie. Dacă în anul 2005 la festivalul Stufstock, în cele trei zile, aveam 25 de infracţiuni, anul acesta am avut doar două infracţiuni în timpul festivalului. Publicul s-a mai disciplinat, a învăţat să respecte legile. Dacă în 2006 am fost nevoiţi să evacuăm o parte a galeriei lui Dinamo, 360 de supporteri, care şi acum au creat necazuri în Bucureşti, vreau să vă spun că lucrurile s-au normalizat. Fără a fi modest, vreau să vă spun că s-a creat un brand. Colegii din ţară le spuneau suporterilor „o să vă facem, ceea ce au făcut la Constanţa”. Ulterior a venit şi legislaţia pe care o aşteptam, Legea 4, la care am contribuit şi noi cu o serie de propuneri. Recent am gestionat meciul dintre HCM şi Sankt Petersburg. Anterior au fost o serie de manifestări din partea a aşa-zişilor suporteri, dar împreună cu conducătorii clubului şi administraţia publică locală am reuşit să evităm anumite acţiuni, care puteau disturba meciul sau să dea o etichetă proastă municipiului.
Rep.: Numărul amenzilor aplicate anul acesta este mai mare sau mai mic, comparativ cu anul trecut? Sunt mai mulţi contravenienţi şi infractori în Constanţa?
C.C.: Pâna la această oră au fost aplicate 3.200 de sancţiuni contravenţionale, dintre care 895 sunt avertismente. Anul trecut au fost aplicate 3.820 de sancţiuni. Numărul este în scădere, dar mai bine ar fi să dai un avertisment, decât să aplici o amendă, pentru că doar 3-4% şi achită. Noi suntem în topul celor care au încasat amenzile aplicate. An de an numărul celor care comit infracţiuni s-a micşorat. Poate şi datorită educaţiei, dar asta nu ne împiedică să nu acţionăm prevenitv. Împreună cu colegii din cadrul poliţiei şi cu cei din inspectoratele judeţene - pentru că noi avem trei judeţe în responsabilitate-, desfăşurăm o serie de acţiuni preventive, care, în timp, îşi fac efectul.
Rep.: Să înţelegem că munincpiul Constanţa nu este periculos?
C.C.: Nu, nu este un municipiu periculos. Avem o bună cooperare cu celelalte instituţii şi intervenim atunci când este nevoie. Acum desfăşurăm în baza unui ordin al ministrului de interne acţiuni în mediul rural, deoarece se apropie sărbătorile de iarnă şi sunt semnale că s-ar putea produce furturi de animale.
Rep.: Meseria de jandarm este periculoasă?
C.C.: Toate meseriile sunt periculoase. Depinde de cum o vezi, cum vrei să-şi faci meseria. Eu am început această meserie din liceu. Dacă unii vin la 30 de ani, nu ştiu când mai au timp să înveţe meseria. Dacă vrei să te respecţi pe tine, trebuie să te pregăteşti continuu, pentru că cetăţenii văd în purtătorul de uniformă un spijin.
Rep.: La ce alte evenimete participă Gruparea de Jandarmi Mobilă „Tomis”? În ce proiecte importante sunteţi implicaţi?
C.C.: Noi participăm la toate evenimentele de mare amploare din judeţ. Recent am făcut eforturi şi am adus uniforme de la Bucureşti ca să cinstim ziua drapelului şi a imnului. Proiecte avem, din păcate nu avem fodurile necesare, iar către jandarmerie fondurile sunt subţiri. Anul trecut am înaintat patru proiecte: vrem să facem o grădiniţă pentru copiii cadrelor grupării, apoi avem o sală de mese în incinta unităţii, în care luau masa 2000 de persoane, pe care vrem să o transformăm în sală de sport, iar la subsolul clădirii vrem să facem un poligon. De asemenea, vrem să aducem cai pentru jandarmerie. Trebuie să fim o jandarmerie europeană, care să atragă lumea şi care să dea un element de securitate şi stabilitate. Iniţial am zis să primii 10-12 cai, care în alte ţări sunt foarte bine folosiţi. Spre exemplu, în Constanţa sunt parcuri şi locuri de agremet, care s-ar putea gestiona de pe cal.
Rep.: Ce vă propuneţi pentru 2011?
C.C.: În primul rând să fim sănătoşi şi să realizăm măcar unele din proiectele pe care le-am propus. De asemenea, vrem să facem un monument în incinta Grupării. Sper să-l ducem la bun sfârşit. Vrem să creăm un adevărat cult pentru jandarmerie, să mărim numărul de vizite la Sala tradiţiilor, cu care ne mândrim, pentru că am făcut-o cu forţe proprii. Acum suntem în reamenajarea ei. De asemenea, vrem să mărim numărul de copii ai angajaţilor.
Rep.: Ce le doriţi constănţenilor?
C.C.: Le doresc un an bun. Să aibă încredere in ei, să aibă ambiţia de a nu renunţa la luptă, pentru că viaţa este o luptă. Şi să aibă încredere în structurile jandarmeriei şi în mod deosebit în ale Grupării de Jandarmi Mobile „Tomis”. Nu cred că există cineva care a făcut apel la noi şi nu a găsit înţelegere şi un răspuns adecvat.
miercuri, 24 noiembrie 2010
Sectia de Neurochirurgie nu inregistreaza un deficit de medici neurochirurgi
Specialitatea de neurochirurg este una foarte complicată, mai ales ţinând cont şi de faptul că timpul de educaţie alocat pregătirii este foarte lung: 6-7ani după terminarea Facultăţii de Medicină, susţine doctorul Bodgan Davidescu, şeful clinicii de neochirurgie. „În România sunt foarte puţini neurochirurgi, în jur de 200. Spitalul nostru are o mare şansă, pentru că are schema şi postrurile ocupate: suntem şase neorochirurgi, dintre care toţi sunt medici primari, iar patru dintre ei sunt doctori în ştiinţe medicale. Deci au un maximum de educaţie medicală. Noi acoperim toată Dobrogea, Tulcea nu are neorochirurg. Secţia noastră este singura din Dobrogea. Este una dintrece cele mai dotate şi competitive secţii din ţară. Patologia pe care o facem este cvasi-exhaustiva, cu o singură excepţie: patologia vasculară nu ne-o putem permite: anevrismele cerebrale şi malformaţiile arteriovenoase”, a declarat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, Bogdan Davidescu, şeful Secţiei de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa. Potrivit lui, travaliul unei astfel de patologii înseamnă şi un anumit tip de dotare, pe care Spitalul Judeţean din Constanţa la ora actuală nu o deţine. „Din acest motiv, conducerea spitalului a făcut o apropiere de unul dintre cei mai mari neurochirurgi din ţară, profesorul Ciurea (Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti – n.r.), care este şi vicepreşedintele al Societăţii Mondilale de Neurochirurgie. El va fi mentorul nostru în momentul în care vom avea acoperit şi necesarul dotării, care este absolut specific pentru chirurgia vasculară. De asemenea, şi reanimarea trebuie să fie de un anumit tip”, a mai spus pofesorul Bogdan Davidescu. Mortalitatea pacienţilor cu patologie a vaselor cerebrale este mare: 70-80 la sută mor înaninte să ajungă la spital, de aceea este nevoie şi de logistică de teritoriu, care să preia aceaşti bolnavi. „La această oră, noi doar diagnosticăm pacienţii, dar îi trimitem la Bucureşti. În aceste condiţii le diminuăm din şansele de supravieţuire. Asta este şi ideea pentru care pledăm la ora asta. Avem nevoie de specilaişti pentru acest aparat. La ora actuală spitalul are două angiografe noi, dar nefuncţionale, pentru că nu avem specialişti - neuroradiologi. Noi nu am reuşit în 20 de ani să facem o angiografie cu mijloace moderne, am făcut prin metode tradiţionale cu puncţie carotidiană, aşa cum se făcea acum 30 de ani. Aparatele au fost achiziţionate cu prilejul deschiderii noii secţii de chirurgie vasculară, ele sunt folosite şi pentru investigaţii vasculare”, a mai subliniat şeful Secţiei de Neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa.
duminică, 14 noiembrie 2010
Circa 10.000 de constănţeni, în şomaj tehnic în acest an
De la începutul anului până la ora actuală, 430 de angajatori au trimis în şomaj tehnic circa 10.000 de constănţeni. Din datele centralizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Constanţa, numai de la începutul lunii noiembrie pâna în prezent 20 de societăţi au trimis în şomaj tehnic 333 de persoane. Şi luna octombrie a fost la fel de „bogată”: 45 de societăţi a trimis în şomaj 538 de salariaţi. „De la începutul anului, 430 de angajatori au trimis în şomaj 9280 de angajaţi. Domeniile de activitate sunt cele de producţie, prestări servicii, comert şi agricultura. În perioada şomajului tehnic, societăţile sunt monitorizate de către Inspectorat privind respectarea prevederilor legale”, susţin reprezentanţii ITM din Constanţa.
Prin prevederile legale sunt stabilite şi reguli prin care angajatorii vor fi verificaţi dacă abuzează sau nu de şomajul tehnic. Pentru a evita eventualele abuzuri şi pentru a se asigura un control eficient, angajatorii care beneficiază de facilităţile acordate de Guvern, vor depune la ITM o declaraţie pe proprie răspundere, din care să reiasă că se află în situaţia de suspendare a contractului individual de muncă (şomaj tehnic). Totodată, potrivit actului normativ, Inspecţia Muncii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin institutiile lor teritoriale subordonate, vor efectua controale la angajatorii care beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în ordonanţă. Potrivit legislaţiei, pe perioada şomajului tehnic, angajaţilor li se asigură 75 la sută din salariu, iar firmele nu mai plătesc contribuţiile la asigurările sociale. (N.BACIU)
Prin prevederile legale sunt stabilite şi reguli prin care angajatorii vor fi verificaţi dacă abuzează sau nu de şomajul tehnic. Pentru a evita eventualele abuzuri şi pentru a se asigura un control eficient, angajatorii care beneficiază de facilităţile acordate de Guvern, vor depune la ITM o declaraţie pe proprie răspundere, din care să reiasă că se află în situaţia de suspendare a contractului individual de muncă (şomaj tehnic). Totodată, potrivit actului normativ, Inspecţia Muncii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin institutiile lor teritoriale subordonate, vor efectua controale la angajatorii care beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute în ordonanţă. Potrivit legislaţiei, pe perioada şomajului tehnic, angajaţilor li se asigură 75 la sută din salariu, iar firmele nu mai plătesc contribuţiile la asigurările sociale. (N.BACIU)
În timp ce terenul viitorului lăcas de cult este ocupat abuziv de romi, Biserica „Înălţarea domnului” funcţionează într-o încăpere închiriată
Pe strada Moţilor situată în catrierul Palas, din municipiul Constanţa, într-o încăpere mică, în care abia dacă încap vreo 20 de enoriaşi, funcţionează de nouă ani o biserică ortodoxă, care poartă hramul „Înălţarea domnului”. Slujbele şi rânduielile de aici nu se deosebesc cu nimic de bisericile care funcţionează în clădiri somptuoase şi mari. Acelaşi altar, aceleaşi icoane, acleaşi scaune, cumpărate din banii credincioşilor, pe care aceştia se aşează atunci când vin la slujbă. Preotul bisericii, părintele Andrei povesteşte că a primit în folosinţă de la primăria Constanţa un teren viran, situat chiar lângă liceul CFR „I.Gh. Duca”, pe strada Munţii Tatra. „Avem un teren, pe care l-am primit în folosinţă de la primărie. Pe acest teren vom amplasa o biserică făcută din lemn de stejar, pe care o vom aduce de la Vatra Dornei. Biserica pe care o vom avea noi seamănă cu biserica Sf. Mina din Parcul Tăbăcăriei şi este gata. Dar avem o problemă: pământul a fsot ocupat abuziv de nişte familii de etnie romă, pe care nu putea să-i evacuăm. Arhiepiscopia Tomisului este la curent cu problema noastră, dar nu poate să ne ajute”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, părintele Andrei. La rândul lor, enoriaşii povestesc că la dacă început erau vreo 10 familii de romi, acum sunt mai mult de 30. „Nu puteam de răul lor. În loc să avem şi noi o biserică mare, suntem nevoiţi să ne înghesuim în această încăpere mică şi îngustă, pentru care părintele plăteşte chirie. Ştiu că plătea 300 de lei. Acum nu ştiu, cred că s-a şi mărit. Suntem mulţi bătrâni în zonă şi ne este greu să ne deplasăm pe la alte biserici din oraş, de aceea ne dorim un lăcas de cult aproape de noi”, ne-a destăinuit Arina B, de 70 de ani. Pentru a verifica cele spuse de părintele Andrei şi credincioşi ne-a deplasat pe strada Munţii Tatra, unde este situat terenul viran. La faţa locului, printre mormanele de gunoaie şi vegetaţie uscată, am găsit câteva zeci de cocioabe sărăcăcioase, ridicate din cartoane şi chirpici, cu acoperişurile sparte, pe unde intră în voie vântul şi ploaia. Aici locuiesc zeci de romi, care după, spusele vecinilor, s-au mutat din tot judeţul. (Nicoleta BACIU)
Directoarea de la grădiniţa din Negru Vodă, acuzată că îşi angajează prietenii
La Grădiniţa din localitatea Negru Vodă scandalurile par să nu se mai termine. După ce în primăvara acestui an, fosta educatoare Adina Voicu, ajunsă peste noapte directoare, a fost reclamată de părinţi că agresează fizic, verbal şi psihic copiii, acum o fostă suplinitoare o acuză că şi-a angajat o prietenă la grădiniţa din Darabani. „Directoare Gradiniţei cu Program Normal din Negru Vodă, Adina Voicu, nu mă suportă şi a jurat că atât timp cât ea e la putere eu nu voi mai suplini. Vara am depus dosar şi am susţinut un examen pentru suplinitori necalificati, la care am luat nota 4.50, de aceea nu am reuşit să prind un un post la Grădiniţa din Negru Vodă. Deoarece suplinesc de 14 ani şi sunt în curs de calificare, am considerat că atunci când în luna octombrie s-au reînfiinţat două structuri ale grădiniţei, era normal să fiu măcar chemată pentru o altă testare. Directoarea însă a angajat o educatoare care nici nu făcuse cerere. Pe 8 octombrie am făcut un memoriu către Inspectorul Şcolar General, în care am prezentat faptele. Pe data de 5 noiembrie m-am prezentat la ISJ, deoarece am aflat că s-a eliberat un post la Grădinţa Program Normal din Darabani, structură a Gradiniţei din Negru Vodă. Inspectorul de specialitate, Maria Moga, a fost foarte draguţă şi mi-a spus să-mi înregistrez cererea la registratură, după care de luni, 8 noiembrie să mă prezint la post. Tot vineri, am anunţat-o pe Adina Voicu, că am fost trimisă pe post, dar luni când mă aflam la servici m-a sunat şi m-a chemat la ea la birou, unde m-a informat că inspectoratul a trimis pe post altă persoană, tot suplinitor necalificat. Noua angajată este nimeni alta decât cea mai bună prietenă a directoarei”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Daniela Huţan, care este convinsă că s-a comis un „abuz şi o nedreptate”. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean din Constanţa susţin că nu au favorizat pe nimeni. „În momentul în care i-am spus doamnei Daniela Huţan să meargă la grădiniţa din Darabani, nu studiasem toate cererile şi solicitările pe care le aveam. După ce am constat că pentru acelaşi post mai exista o solicitare din partea unei persoane care luase la examen nota 6,20 am trimis-o la grădiniţa din Darabani. Am respecat legea şi nu am favorizat pe nimeni. Doamna Daniela Huţan va rămâne în atenţia inspectoratului şi când se va elibera un post o vom trimite pe ea”, a menţionat Maria Moga, inspector de specialitate la ISJ din Constanţa. (Nicoleta BACIU)
La Palatul Copiilor din Constanţa se poartă munca voluntară
În urma reorganizărilor din luna septembrie, Palatul Copiilor şi cele nouă filiale din judeţ din Constanţa s-au reorganizat. „În urma ordinului semnat de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, au fost reduse 20 de posturi, dintre care 14 nedidactice (femei de servici, paznici, mecanici, îngrijitori) şi 6 didactice. În ceea ce priveşte posturile didactice, la Palatul Copiiilor au fost închise două cercuri: unul de chimie şi unul de înot, pentru că două persoane au ieşit la pensie. Tot la pensie a ieşit şi un cadru didactic de la cercul de fizică din Mangalia. Astfel, la Palatul Copiilor şi la cele 9 filiale din judeţ (Medgidia, Mangalia, Năvodari şi Hârşova – n.r.) suntem nevoiţi să ne descurcăm cum putem”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Mustafa Ilhan, directorul Palatului Copiilor din Constanţa. Pentru a face faţă problemelor, directorul de la Palatul Copiilor aplează la munca voluntară a copiilor. „Sâmbăta mai vin copiii cu părinţii şi fac muncă voluntară prin curte, mai ales că acum e toamnă şi trebuie strânse frunzele”, a mai spus Mustafa Ilham. La ora actuală, la Palatul Copililor şi la filialele din judeţ sunt înscrişi circa 3.000 de copii şi tineri. (N.BACIU)
Şcolile constănţene îşi înceară norocul la Ministerul Educaţiei
Potrivit datelor Inspectoratului Şcolar Judeţen, în fiecare an, la începutu lunii noiembrie, unităţile de învăţământ, depun la Inspecorat propuneri pentru proiecte educative, care vor fi cuprinse în Calendarul Naţional al Activităţilor Extraşcolare, avizat de catre Ministerul de resort. „În acest an şcolar, la nivelul judeţului nostru au fost depuse peste 85 de proiecte de acest gen. Ele cuprind activităţi extraşcolare din diverse domenii: cultural-artistic, ştiinţifico- tehnic, sportivo- turistic, ecologic, civic. Proiectele au trecut prin prima etapă de selecţie, la nivelul Consiliului Consultativ pentru Educaţie Permanentă al ISJ Constanţa”, a declarat inspectorul şcolar general, Aliss Andreescu. În urma primei selecţii, 40 de proiecte au fost trimise către Palatul Naţional al Copiilor pentru următoarea etapă de jurizare. Proiectele care vor obtine avizul Ministerului vor dobândi statut de proiecte naţionale sau internaţionale. Printre proiectele trimise anul acesta către minister se numără: FilmMic - Adolescenţa în lumini şi umbre - Festival al Liceului Teoretic „Traian”, Festivalul Naţional de Teatru Antic pentru elevi - Palatul Copiilor, Festivalul de Teatru „Aplauze” - Colegiul Naţional „Mircea cel Batrân”, Concursul Naţional „Primăvara - cuvânt şi culoare”- Grupul Şcolar Cumpăna, Festivalul de muzică uşoară „Fest remember”- ISJ Constanţa. Rezultatul final al selecţiei MECTS va fi anunţat la începutul lunii ianuarie 2011. „Este o satisfacţie deosebită să vedem cum colegii profesori au un număr mare de iniţiative concentrate pe activitatea extraşcolară, activitate ce are ca scop asigurarea unei educaţii permanente sub forme atractive şi competitive pentru elevi”, a afirmat Aliss Andreescu. În anul şcolar anterior, judeţul de la malul mării a avut a avut în Calendarul Naţional al Activităţilor Extraşcolare 20 de proiecte la care au participat peste 12.000 de elevi şi 1000 de cadre didactice din judeţ şi din ţară. (N.B.)
Direcţia Sanitară Veterinară va avea incinerator
Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Constanţa aşteaptă banii necesari pentru punerea în funcţiune a incineratorului de deşeuri. „Spaţiul destinat amplasării incineratorului se află în curtea direcţiei. Aşteptăm banii pentru racordarea lui la gaze şi instalarea accesoriilor, pe care deja le deţinem”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, directorul executiv al DSVSA Constanţa, Gheorghe Dincă. Valoarea investiţiei se ridică la 300.000 de lei, dintre care DSVAS a primit doar 220.000 de lei. „Aşteptăm restul banilor, pentru a pune în funcţiune incineratorul, destinat produsele infectate rezultate din laboratorul instituţiei, precum şi cadavrele suspectate de anumite boli”, a mai spus directorul executiv al DSVSA. Noul incinerator a fost achiziţionat, în 2008, prin intermediul unui Program Phare. La ora actuală, deşeurile ce trebuiesc
incinerate sunt transportate în pungi speciale la un incinerator privat din Agigea. „Inceneratorul din curtea instituţiei ne scapă de mai multe probleme privind transportul şi ambalarea produselor în pungi speciale”, a conchis directorul general Gheorghe Dincă. (N.B.)
incinerate sunt transportate în pungi speciale la un incinerator privat din Agigea. „Inceneratorul din curtea instituţiei ne scapă de mai multe probleme privind transportul şi ambalarea produselor în pungi speciale”, a conchis directorul general Gheorghe Dincă. (N.B.)
Imobilul ridicat de patronul SC Cin-Cin SRL lângă Geamia Hunkiar va fi demolat
Comunitatea cultului musulman are un motiv de bucurie: pe data de 5 noiembrie, Tribunalul Constanţa a anulat autorizaţiile nr. 1886/8.08.2008 şi 2027/28.08.2008, eliberate, ilegal, de Primăria Constanţa în baza cărora societatea Cin-Cin a ridicat un imobil lângă monumentul istoric, Geamia Hunkiar. „Mă bucur că s-a confirmat credibilitatea mea în instanţele române. Tribunalul Constanţa a anulat autorizaţiile emise de Primăria Constanţa în baza cărora societatea Cin Cin SRL a ridicat un imobil lângă Geamia Hunkiar, care este un monumentul istoric, datat din 1862. Salut acestă decizie a Tribunalului şi fac apel către toată lumea să protejeze patrimoniul istoric. Eu şi comunitatea musulmană vom lupta până se va face dreptate, până când această clădire care a luat faţa geamiei va dispărea de lângă noi”, a declarat, ieri, Muftiul Iusuf Muurat, în cadrul unei conferinţe de presă. La rândul său, avocatul cultului musulman, Dumitru Badragan, a precizat că geamia se află pe lista patrimoniului cultural naţional, iar autorizaţiile de construcţie trebuie emise de către Consiliul Judeţean Constanţa şi nu de primărie. „Secţia Conştiincios Administrativ a anulat pe data de 5 noiembrie autorizaţiile de construcţie care ar fi trebuit să fie eliberate de CJC şi nu de primărie. Imobilul a fost ridicat la 1,20 metri distanţă de monumentul istoric şi ocupă 60 de metri pătraţi din pământul cultului musulman. Decizia Tribunalului este definitivă şi poate fi atacată, în 15 zile, cu recurs la Curtea de Apel. Sperăm ca în două luni, această construcţie ilegală să fie demolată”, a menţionat avocatul Dumitru Badragan. Geamia Hunkiar a fost ctitorită de sultanul Abdulaziz şi terminată în anul 1869, situându-se în zona centrală a oraşului vechi (Bulevardul Tomis, nr. 41). Cunoscută şi sub numele de Aziziye, geamia este construită din piatră cioplită de meşteri turci. Are o arhitectură simplă, în stil otoman, cu o învelitoare din olană în patru ape şi ziduri groase de 85 cm. Alături este situat şi sediul Muftiatului din România. „Va fi pentru prima dată în România când autorităţile vor demola o clădire ridicată abuziv”, a subliniat Iusuf Muurat.
Avocatul Ionel Haşotti şi-a pus musulmanii în cap
Musulmanii din Constanţa sunt nemulţimiţi şi revoltaţi de atitudinea avocatului Ionel Haşotti, care s-a exprimat nu tocmai elegant vizavi de scandalul provocat în jurul Geamiei Hunkiar. „Avocatul Ionel Haşotti ne-a spus «dacă musulmanii caută toleranţă, să caute în altă parte»”, a ţinut să anunţe, ieri, presa locală, Muftiul Iusuf Muurat. (Nicoleta BACIU)
Avocatul Ionel Haşotti şi-a pus musulmanii în cap
Musulmanii din Constanţa sunt nemulţimiţi şi revoltaţi de atitudinea avocatului Ionel Haşotti, care s-a exprimat nu tocmai elegant vizavi de scandalul provocat în jurul Geamiei Hunkiar. „Avocatul Ionel Haşotti ne-a spus «dacă musulmanii caută toleranţă, să caute în altă parte»”, a ţinut să anunţe, ieri, presa locală, Muftiul Iusuf Muurat. (Nicoleta BACIU)
În aşteptarea fondurilor europene pentru lucrări de amploare,Primăria Constanţa „cârpeşte” faleza din zona Cazinoului
Faleza din zona Cazinoului din municipiul Constanţa, emblemă a oraşului şi locul preferat pentru promenadă pentru cei mai mulţi dintre constănţeni şi turişti, a intrat, de două săptămâni, în reparaţii. După ce în primăvara acestui an o porţiune din faleză s-a crăpat, existând riscul de a se prăbuşi în mare, autorităţile locale au luat măsuri şi au demarat lucrări de reparaţii. „Mai degrabă este vorba despre o reparaţie de urgenţă, aşa încât în timpul sezonului rece să nu fie afectată mai grav structura de rezistenţă a falezei. În cadrul acestor lucrări, se execută reparaţia grinzii exterioare şi placajul peretelui exterior cu piatră decorativă”, a declarat, pentru cotidianul „Replica”, Monica Vodă, inginer în cadrul SCIL Confort Urban SRL. În ceea ce priveşte valoarea lucrării, aceasta va fi stabilită după terminarea cosmetizării. „La sfârşitul lucrărilor vom vedea la cât se ridică costul acestei reabilitări, pentru că nu putem şti câţi metri cubi de piatră vor fi folosiţi pentru umplerea golurilor din peretele exterior al falezei”, a mai spus reprezentantul Confort Urban, care a mai precizat că lucrarea va fi terminată în această săptămână. „Din păcate noi nu am refăcut şi mozaicul şi ornamentele, deoarece faleza va intra, de anul viitor, într-un proiect amplu de reabilitare cu fonduri europene”, a mai spus Monica Vodă. Reamintim că în luna martie a acestui an, din faleza de la Cazinou au început să se desprindă bucăţi. La acea vreme viceprimarul Decebal Făgădău preciza că faleza va intra într-un amplu proces de reabilitare. „Consolidarea zonei din preajma Cazinoului Constanţa era cuprinsă în Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Creştere Constanţa, realizat de Zona Metropolitană. În cadrul acestui proiect este cuprinsă şi consolidarea falezei de la Vraja Mării, Cazino şi până la Portul Tomis, reabilitarea promenadei şi refacerea spaţiului verde”, a subliniat Decebal Făgădău. (Nicoleta BACIU)
Adrian Mihălcioiu „Prin legea pavilionului, România ar putea impune şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave”
Din păcate, la ora actuală România nu se poate lăuda cu o flotă: are doar 3-4 nave care mai navigă sub pavilion românesc. Liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor şi reprezentantul Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor (ITF), Adrian Mihălcioiu, care a acordat un interviu cotidianului „Replica”, susţine că România ar avea nevoie de o lege pentru a putea înregistra nave sub pavilion românesc şi pentru a avea, astfel, o flotă. Doar atunci România ar putea impune, prin legea pavilionului, şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave.
Reporter: Câţi navigatori români au locuri de muncă la ora actuală, dat fiind vremurile de criză? Şi câţi au rămas pe uscat?
Adrian Mihălcioiu: Este o întrebare destul de grea. Eu cred că numărul navigatorilor cu un loc de muncă constant, cu un contract la doi ani de zile, a scăzut faţă de anii trecuţi. Noi estimăm că ar fi în jur de 14.000, incluzând aici şi personalul auxiliar, adică cei care lucrează pe nave de croazieră, în hoteluri, restaurante. În ceea ce priveşte ofiţerii, la ora actuală, nu sunt mai mult de 7.000.
Rep.: Câţi membri are la ora actuală Sindicatul Liber al Navigatorilor? Care este cotizaţia şi ce avantaje au navigatorii care sunt membri de sindicat? De ce nu vor navigatorii să devină membri de sindicat?
A.M.: E o întrebare la care nu v-aş putea da un răspuns exact. Însă noi mergem pe o medie a anului 2010, de 3.200 de membri. Cel mai mare avantaj este că ai o protecţie, care se materializează în informaţii pe care le poţi avea înainte de perioada de contract, informaţii pe care le poţi avea pe perioada desfăşurării contractului, cât şi ajutorul dat în condiţiile în care navigatorii chiar au o problemă. La rândul lor, problemele sunt diversificate: de la simplele şi banalele neînţelegeri la bord, până la neplata salariilor, abandon de navă, accidente, compensaţii pentru accidente, decese, în cel mai rău caz. Este o ignoranţă din parea navigatorilor care nu vor să nu devină membri de sindicat. Din anii 1990 până în 2010, adică în ultimii 20 de ani, cel puţin un navigator a trecut pe la sindicat pentru a fi ajutat sau pentru a obţine informaţii. Nu mai vorbim de perioada Romline, Navrom, Petromin, când salariile erau restante pe ani de zile. Banii au fost luaţi numai cu ajutorul nostru, numai cu zile şi nopţile petrecute de noi pe la diverse guverne, Preşedinţie, pe la secretarul general al Guvernului, Ministerul Transporturilor şi cel al Muncii. Cotizaţia eeste foarte mică: un marinar plăteşte 70 de dolari pe an, un ofiţer – 100 dolari pe an, un comandant şi un şef – 150 dolari. Raportate la salariile lor, cotizaţia este foarte, foarte mică. Raportându-se la media europeană, unde cotizaţiile sunt de 230 de eruo pe lună, cred că este o cotizaţie nesemnificativă. O altă neglijenţă este că navigatorii nu vin la noi să se informeze, pentru că noi informăm pe toată lumea. Un navigator informat ştie ce să facă pe navă, în plus pe lângă ce ştie să facă din punct de vedere profesional.
Rep.: Cu ce probleme se confruntă navigatorii români, care navigă cu armatorii străini?
A.M.: În primul rând neplata salariilor. În al doilea rând, imposibilitatea de a obţine un loc de muncă. În al treilea, diverse accidente de muncă, accidente care de multe ori se soldează şi cu decese. Sunt anumite conjuncturi în care navigatorii români ajung să fie abandonaţi, sunt conjuncturi în care navigatorii devin victime ale agenţiilor de crewing, în condiţiile în care sunt trimişi în diferite locuri, fără ca promisiunea să se realizeze, adică să primească un loc de muncă. În câteva cazuri avem şi bani luaţi de agenţiile de crewing, de la angajatori sau alte persoane care nici nu au o agenţie de crewing autorizată. Repet, aceste comisioane, indiferent de forma lor, sunt ilegale, atât în plan naţional, cât şi internaţional. Aş mai putea aminti pirateria, care este un pericol, care afectează nu doar navigatorii români, dar pe care îi regăsim pe acolo, pentru că suntem o forţă în domeniul shippingului internaţional, în ceea ce priveşte livrarea forţei de muncă. Vorbim, după cum am mai spus, de accidente, decese, îmbolnăviri, de neînţelegri la bord, de interpretarea greşită a contractului de muncă, contracte de muncă încheiate greşitt, cu ştiribirea drepturilor navigatorilor. Toate acestea pot fi evitate dacă navigatorul este bine informat.
Rep.: Câte nave cu navigatori români la bord sunt reţinute, la ora actuală, în porturi, din cauza datoriilor armatorilor?
A.M.: Nu pot să vă răspund la această întrebare cu cifre exacte. Per total sunt foarte multe. Spre exemplu, numai în Istanbul sunt peste 150 de nave abandonate, cu echipaje care îşi aşteaptă plata salariilor. Apoi sunt foarte multe nave în Hong Kong, Singapore, Nigeria. La bordul unor nave sunt şi navigatori români. Din fericire, când au fost români la bord, situaţiile s-au rezolvat prin implicarea noastră directă, împreună cu organizaţia internaţională ITF. În prezent, numărul navigatorilor aflaţi în situaţii dificile este foarte mic. Vorbim de Chem Faros, de EuroPax 1 şi EuroPax 2 şi încă o navă sub pavilion italian, unde navigatorii au salariile întârziate, dar situaţia este în curs de reglementare. S-a rezolvat şi situaţia navigatorilor de pe Chem Faros. Câţiva dintre ei s-au întors în ţară, alţii au rămas la bord, dar sperăm că maxim într-o lună vor reveni şi ei România.
Rep.: Câţi navigatori români se află la ora actuală în mâinile piraţilor?
A.M.: În mâinile piraţilor avem doi navigatori: unul pe nava Polaris şi altul pe Eleni P, care a fost capturată în primăvară. Nava Eleni P încă nu a fost eliberată. Cam asta ar fi situaţia lor. De-a lungul timpului, am avut 50 de navigatori români în mâinile piraţilor somalezi. Am avut chiar şi o navă cu echipaj întreg românesc. Sperăm ca aceste lucruri să fie din ce în ce mai puţine. S-au luat şi măsuri. Vizavi de petiţia la care România a participat, iar noi am fost promotorii acestui imbold, vreau să spun că au fost depuse peste un milion de semnături la Consiliul de Securitate al Organizaţiilor Naţiuinilor Unite şi au fost luate primele măsuri: un ghid de aplicare a noilor măsuri de securitate în Golful Aden şi apele Somaliei. Sunt trei nivele de securitate, dintre care al doilea este culoarul de securitate, iar cel de al treilea ţine strict de nave, care vor răspunde cu un ecran de protecţie împotriva rachetelor cu explozibil sau grenadelor trimise de piraţi. Noile tehnologii de apărare vor permite un răspuns mai ferm faţă de acţiunea deosebit de nefastă a piraţilor din Somalia.
Rep.: Credeţi că navigatori români nu-şi găsesc de lucru din cauza navigatorilor din Asia care sunt o forţă ieftină de muncă?
A.M.: Nu, nu cred. E vorba de contracţia locurilor de muncă la nivel internaţional. Armatorii şi-au redus activitatea, mărfurile sunt reduse şi ele. Din punctul acesta de vedere şi noi am pierdut un număr de oameni. Dar totuşi navigatorii români sunt priviţi şi cotaţi ca navigatori profesionişti. Sper ca tineri care ne vor lua locul să aibă aceeaşi pregătire profesională. Vorbim de tineri, putem să atacăm şi problema cadeţilor – practica. Aici este o problemă majoră: instituţiile de învăţământ în domeniul maritim nu sunt bine sprijinite de stat sau mai deloc. Sunt două şcoli de mare importanţă, a treia este deschisă pe criterii vocaţionale în Bucureşti. Învăţământul românesc de marină este prezent într-o formă bună şi care are o finalitate. La ora actuală, piaţa internaţională are nevoie de 8.000 de ofiţeri. Deşi criza a afectat domeniul, ţinem bine minte că prin 2007-2008, pe piaţa internaţională nu ajungeau circa 45.000 de ofiţeri. Aici mai sunt oameni care ies la pensie sau îşi schimbă locul de muncă. Alţii prin accidente pe care le suferă nu mai pot continua în sistemul maritim. Desigur că alţii le vor lua locul. Dar cu părere de rău, ofiţerii români tineri nu pot obţine brevetul, pentru că nu au unde face practica. Şcolile sunt depăşite din acest punct de vedere, iar agenţiile de crewing nu pot impune armatorilor să angajaze şi cadeţi. Doar prin dialog şi puterea cuvântului se mai poate obţine ceva, însă acestea nu dau roade, pentru că armatorii vor să meargă pe profit, nu pierere. Soluţiile ar fi ma multe: în primul rând să avem o lege şi să putem întergstra şi noi nave sub pavilion român, să avem o flotă. În prezent avem doar 3-4 nave sub pavilion românesc, dintre care doar una se mai mişcă, restul sunt legate la cheu. Ar trebui să avem o lege, mai ales că Uniunea Europeană ne permite să avem asemenea legi speciale. Atunci putem impune, prin legea pavilionului, şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave. În al doilea rând, autorităţile ar trebui să finanţeze unele nave-şcoală specializate pentru practica cadeţilor, ţinând cont că ei aceşti marinari aduc bani de afară în România şi pentru că sunt cetăţeni români. România trebuie să optimizeze şi să-i ajute pe cetăţeni săi ca sa-şi găaescă un loc de muncă. Şi iată statul este rugat să intervină în problema practicii cadeţilor. Bricul „Mircea” este pentru practica militară. Mai este „Albatrosul”, dar aceasta navă este legată la cheu. Singura şcoală care asigură practica marinarilor este cea din Mogoşoaia.
Replica: Din câte ştim, navigatorii au probleme cu pensia. Cu toate că au salarii mari, contribuţiille plătite sunt pe baza salariului mimim. Care ar fi soluţia rezolvării acestei probleme.
Adrian Mihălcioiu: Marinarii sunt o comunitate relativ mică din punct de vedere socio-profesional. Când nu ai un potenţial mare pentru un bazin elecoral, nici politicul nu este interesat foarte mult. Apoi nici marinarii de-a lungul vremii nu sunt interesaţi să-şi plătească contribuţiile la pensie, deşi ar putea să o facă. Şi atunci într-un sfârşit aveam o sitiaţie, când cei tinei rămân fără nici un fel de sprijin financiar. Singra soluţie este să-şi facă o asigurare de pensie şi de sănătate privată. Şi mai fi o soluţie, care nu este viabilă pe timp de criză: toate statele europene dau înapoi armatorilor contribuţiile plătite pentru navigatori. Spre exemplu, Italia ramburează 75% la sută din ceea ce plăteşte compania respectivă pentru navigatorii angajaţi. Spania la fel, Franţa la fel, nu mai vorbim de celelalte ţările nordice. România nu are un sistem, pentru că nu are o flotă. Şi având doar personal navigant, deocamdată, nu este interesată. Dar cred că prin toate demersurile făcute şi de noi, şi de Liga Navală, poate vom avea şi noi o legislaţie atrăgătoate în domeniul maritim, care să fie uşor de aplicat în liniile europene. Şi astfel să avem şi noi o flotă cu pavilion românesc, chiar dacă armatorii nu vor fi români, dar îşi vor înfiinţa societăţi în România şi vor avea angajaţi români. Noi avem în Europa un potenţial mare al forţei de muncă, aşa că vom putea face faţă acestor rigori de angajare.
Reporter: Câţi navigatori români au locuri de muncă la ora actuală, dat fiind vremurile de criză? Şi câţi au rămas pe uscat?
Adrian Mihălcioiu: Este o întrebare destul de grea. Eu cred că numărul navigatorilor cu un loc de muncă constant, cu un contract la doi ani de zile, a scăzut faţă de anii trecuţi. Noi estimăm că ar fi în jur de 14.000, incluzând aici şi personalul auxiliar, adică cei care lucrează pe nave de croazieră, în hoteluri, restaurante. În ceea ce priveşte ofiţerii, la ora actuală, nu sunt mai mult de 7.000.
Rep.: Câţi membri are la ora actuală Sindicatul Liber al Navigatorilor? Care este cotizaţia şi ce avantaje au navigatorii care sunt membri de sindicat? De ce nu vor navigatorii să devină membri de sindicat?
A.M.: E o întrebare la care nu v-aş putea da un răspuns exact. Însă noi mergem pe o medie a anului 2010, de 3.200 de membri. Cel mai mare avantaj este că ai o protecţie, care se materializează în informaţii pe care le poţi avea înainte de perioada de contract, informaţii pe care le poţi avea pe perioada desfăşurării contractului, cât şi ajutorul dat în condiţiile în care navigatorii chiar au o problemă. La rândul lor, problemele sunt diversificate: de la simplele şi banalele neînţelegeri la bord, până la neplata salariilor, abandon de navă, accidente, compensaţii pentru accidente, decese, în cel mai rău caz. Este o ignoranţă din parea navigatorilor care nu vor să nu devină membri de sindicat. Din anii 1990 până în 2010, adică în ultimii 20 de ani, cel puţin un navigator a trecut pe la sindicat pentru a fi ajutat sau pentru a obţine informaţii. Nu mai vorbim de perioada Romline, Navrom, Petromin, când salariile erau restante pe ani de zile. Banii au fost luaţi numai cu ajutorul nostru, numai cu zile şi nopţile petrecute de noi pe la diverse guverne, Preşedinţie, pe la secretarul general al Guvernului, Ministerul Transporturilor şi cel al Muncii. Cotizaţia eeste foarte mică: un marinar plăteşte 70 de dolari pe an, un ofiţer – 100 dolari pe an, un comandant şi un şef – 150 dolari. Raportate la salariile lor, cotizaţia este foarte, foarte mică. Raportându-se la media europeană, unde cotizaţiile sunt de 230 de eruo pe lună, cred că este o cotizaţie nesemnificativă. O altă neglijenţă este că navigatorii nu vin la noi să se informeze, pentru că noi informăm pe toată lumea. Un navigator informat ştie ce să facă pe navă, în plus pe lângă ce ştie să facă din punct de vedere profesional.
Rep.: Cu ce probleme se confruntă navigatorii români, care navigă cu armatorii străini?
A.M.: În primul rând neplata salariilor. În al doilea rând, imposibilitatea de a obţine un loc de muncă. În al treilea, diverse accidente de muncă, accidente care de multe ori se soldează şi cu decese. Sunt anumite conjuncturi în care navigatorii români ajung să fie abandonaţi, sunt conjuncturi în care navigatorii devin victime ale agenţiilor de crewing, în condiţiile în care sunt trimişi în diferite locuri, fără ca promisiunea să se realizeze, adică să primească un loc de muncă. În câteva cazuri avem şi bani luaţi de agenţiile de crewing, de la angajatori sau alte persoane care nici nu au o agenţie de crewing autorizată. Repet, aceste comisioane, indiferent de forma lor, sunt ilegale, atât în plan naţional, cât şi internaţional. Aş mai putea aminti pirateria, care este un pericol, care afectează nu doar navigatorii români, dar pe care îi regăsim pe acolo, pentru că suntem o forţă în domeniul shippingului internaţional, în ceea ce priveşte livrarea forţei de muncă. Vorbim, după cum am mai spus, de accidente, decese, îmbolnăviri, de neînţelegri la bord, de interpretarea greşită a contractului de muncă, contracte de muncă încheiate greşitt, cu ştiribirea drepturilor navigatorilor. Toate acestea pot fi evitate dacă navigatorul este bine informat.
Rep.: Câte nave cu navigatori români la bord sunt reţinute, la ora actuală, în porturi, din cauza datoriilor armatorilor?
A.M.: Nu pot să vă răspund la această întrebare cu cifre exacte. Per total sunt foarte multe. Spre exemplu, numai în Istanbul sunt peste 150 de nave abandonate, cu echipaje care îşi aşteaptă plata salariilor. Apoi sunt foarte multe nave în Hong Kong, Singapore, Nigeria. La bordul unor nave sunt şi navigatori români. Din fericire, când au fost români la bord, situaţiile s-au rezolvat prin implicarea noastră directă, împreună cu organizaţia internaţională ITF. În prezent, numărul navigatorilor aflaţi în situaţii dificile este foarte mic. Vorbim de Chem Faros, de EuroPax 1 şi EuroPax 2 şi încă o navă sub pavilion italian, unde navigatorii au salariile întârziate, dar situaţia este în curs de reglementare. S-a rezolvat şi situaţia navigatorilor de pe Chem Faros. Câţiva dintre ei s-au întors în ţară, alţii au rămas la bord, dar sperăm că maxim într-o lună vor reveni şi ei România.
Rep.: Câţi navigatori români se află la ora actuală în mâinile piraţilor?
A.M.: În mâinile piraţilor avem doi navigatori: unul pe nava Polaris şi altul pe Eleni P, care a fost capturată în primăvară. Nava Eleni P încă nu a fost eliberată. Cam asta ar fi situaţia lor. De-a lungul timpului, am avut 50 de navigatori români în mâinile piraţilor somalezi. Am avut chiar şi o navă cu echipaj întreg românesc. Sperăm ca aceste lucruri să fie din ce în ce mai puţine. S-au luat şi măsuri. Vizavi de petiţia la care România a participat, iar noi am fost promotorii acestui imbold, vreau să spun că au fost depuse peste un milion de semnături la Consiliul de Securitate al Organizaţiilor Naţiuinilor Unite şi au fost luate primele măsuri: un ghid de aplicare a noilor măsuri de securitate în Golful Aden şi apele Somaliei. Sunt trei nivele de securitate, dintre care al doilea este culoarul de securitate, iar cel de al treilea ţine strict de nave, care vor răspunde cu un ecran de protecţie împotriva rachetelor cu explozibil sau grenadelor trimise de piraţi. Noile tehnologii de apărare vor permite un răspuns mai ferm faţă de acţiunea deosebit de nefastă a piraţilor din Somalia.
Rep.: Credeţi că navigatori români nu-şi găsesc de lucru din cauza navigatorilor din Asia care sunt o forţă ieftină de muncă?
A.M.: Nu, nu cred. E vorba de contracţia locurilor de muncă la nivel internaţional. Armatorii şi-au redus activitatea, mărfurile sunt reduse şi ele. Din punctul acesta de vedere şi noi am pierdut un număr de oameni. Dar totuşi navigatorii români sunt priviţi şi cotaţi ca navigatori profesionişti. Sper ca tineri care ne vor lua locul să aibă aceeaşi pregătire profesională. Vorbim de tineri, putem să atacăm şi problema cadeţilor – practica. Aici este o problemă majoră: instituţiile de învăţământ în domeniul maritim nu sunt bine sprijinite de stat sau mai deloc. Sunt două şcoli de mare importanţă, a treia este deschisă pe criterii vocaţionale în Bucureşti. Învăţământul românesc de marină este prezent într-o formă bună şi care are o finalitate. La ora actuală, piaţa internaţională are nevoie de 8.000 de ofiţeri. Deşi criza a afectat domeniul, ţinem bine minte că prin 2007-2008, pe piaţa internaţională nu ajungeau circa 45.000 de ofiţeri. Aici mai sunt oameni care ies la pensie sau îşi schimbă locul de muncă. Alţii prin accidente pe care le suferă nu mai pot continua în sistemul maritim. Desigur că alţii le vor lua locul. Dar cu părere de rău, ofiţerii români tineri nu pot obţine brevetul, pentru că nu au unde face practica. Şcolile sunt depăşite din acest punct de vedere, iar agenţiile de crewing nu pot impune armatorilor să angajaze şi cadeţi. Doar prin dialog şi puterea cuvântului se mai poate obţine ceva, însă acestea nu dau roade, pentru că armatorii vor să meargă pe profit, nu pierere. Soluţiile ar fi ma multe: în primul rând să avem o lege şi să putem întergstra şi noi nave sub pavilion român, să avem o flotă. În prezent avem doar 3-4 nave sub pavilion românesc, dintre care doar una se mai mişcă, restul sunt legate la cheu. Ar trebui să avem o lege, mai ales că Uniunea Europeană ne permite să avem asemenea legi speciale. Atunci putem impune, prin legea pavilionului, şi contacte de muncă obligatorii, şi un număr de cadeţi pe nave. În al doilea rând, autorităţile ar trebui să finanţeze unele nave-şcoală specializate pentru practica cadeţilor, ţinând cont că ei aceşti marinari aduc bani de afară în România şi pentru că sunt cetăţeni români. România trebuie să optimizeze şi să-i ajute pe cetăţeni săi ca sa-şi găaescă un loc de muncă. Şi iată statul este rugat să intervină în problema practicii cadeţilor. Bricul „Mircea” este pentru practica militară. Mai este „Albatrosul”, dar aceasta navă este legată la cheu. Singura şcoală care asigură practica marinarilor este cea din Mogoşoaia.
Replica: Din câte ştim, navigatorii au probleme cu pensia. Cu toate că au salarii mari, contribuţiille plătite sunt pe baza salariului mimim. Care ar fi soluţia rezolvării acestei probleme.
Adrian Mihălcioiu: Marinarii sunt o comunitate relativ mică din punct de vedere socio-profesional. Când nu ai un potenţial mare pentru un bazin elecoral, nici politicul nu este interesat foarte mult. Apoi nici marinarii de-a lungul vremii nu sunt interesaţi să-şi plătească contribuţiile la pensie, deşi ar putea să o facă. Şi atunci într-un sfârşit aveam o sitiaţie, când cei tinei rămân fără nici un fel de sprijin financiar. Singra soluţie este să-şi facă o asigurare de pensie şi de sănătate privată. Şi mai fi o soluţie, care nu este viabilă pe timp de criză: toate statele europene dau înapoi armatorilor contribuţiile plătite pentru navigatori. Spre exemplu, Italia ramburează 75% la sută din ceea ce plăteşte compania respectivă pentru navigatorii angajaţi. Spania la fel, Franţa la fel, nu mai vorbim de celelalte ţările nordice. România nu are un sistem, pentru că nu are o flotă. Şi având doar personal navigant, deocamdată, nu este interesată. Dar cred că prin toate demersurile făcute şi de noi, şi de Liga Navală, poate vom avea şi noi o legislaţie atrăgătoate în domeniul maritim, care să fie uşor de aplicat în liniile europene. Şi astfel să avem şi noi o flotă cu pavilion românesc, chiar dacă armatorii nu vor fi români, dar îşi vor înfiinţa societăţi în România şi vor avea angajaţi români. Noi avem în Europa un potenţial mare al forţei de muncă, aşa că vom putea face faţă acestor rigori de angajare.
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: „Există un potenţial mare pentru dezvoltarea relaţiilor ruso-române”
Din anul 2005, pe data de 4 octombrie, Rusia sărbătoreşte Ziua Unităţii Naţionale. Sărbătoarea a fost oficiată în scopul înlocuirii sărbătorilor dedicate revoluţiei din 1917, care i-a adus la putere pe bolşevici. Originile Zilei Unităţii Naţionale datează din anul 1612, când soldaţii conduşi de Kuzma Minin şi Dmitry Pojarski au eliberat Moscova de invadatorii polonezi, demonstrând astfel un model de eroism şi solidaritate a tuturor oamenilor, indiferent de origine, religie sau statut social. Cu această ocazie, noul Consul General al Federaţiei Ruse la Constanţa, Mihail Mihailovici Reva, a acordat un intreviu cotidianului „Replica”.
Replica: Excelenţă, sunteţi de o lună în România. Cum vi se pare această ţară? Dar oraşul Constanţa? Aţi reuşit să vă acomodaţi?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: În primul rând aş dori să mulţumesc cotidianului „Replica”, pentru interesul său şi posibilitatea de a vă răspunde la întrebări. După doar o lună de şedere în România este dificil să-mi formez o părere despre această ţară. Cu toate acestea, pot spune, cu certitudine, că primele impresii sunt foarte plăcute. Sunt convins că ele vor fi consolidate. Constanţa este un oraş frumos, cu o istorie seculară, care îmbină trecutul şi prezentul. Am avut norocul să vizitez de câteva ori România. Am fost impresionat de frumuseţea, diversitatea şi bogăţia naturii şi a peisajelor. România este o ţară cu o cultură creştin-ortodoxă şi cu o istorie seculară, cu tradiţii şi obiceuri interesante, cu monumente unice. Sper ca în timpul şederii mele în România voi reuşi să cunosc mai bine aceastră ţară.
Replica: Cine este diplomatul Mihail Mihailovici Reva?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: M-am născut pe 13 octombrie, 1949 în oraşul Kerci din Crimeea. Am studii pedagogice şi diplomatice. Din 1986, desfăşor activitatea de dilpomat. În acest timp, am ocupat diverse funcţii la Ambasada Rusiei în Bulgaria şi la biroul central al Ministerului rus de Externe. Din anul 2001 până în 2005, am fost Consulul General al Federaţiei Ruse în Bulgaria. Din octombrie 2010, am fost numit Consulul General al Federaţiei Ruse în Constanta, având în circumscripţia consulara judeţele Brăila, Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Sunt căsătorit, au două fiice, care mi-au dăruit doi nepoţi: Arina şi Ivan. Sper că voi avea şi mai mulţi nepoţi, care îmi vor mări familia.
Replica: Aţi început a învăţa limba română?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Pentru a înţelege cultura, tradiţiile şi obiceiurile unei ţări, trebuie să vorbeşti limba ţării gazdă. Studirea limbii române poate fi o cheie pentru înţelegerea spiritului naţional al ţării. În prezent, acord o atenţie sporită studierii limbii române. Sunt încrezător că, prin cunoaşterea limbii române, îmi voi îmbogăţi cunoştinţele despre România şi poporul său.
Replica: Care sunt demersurile dumneavoastră în vederea continuării relaţiilor româno-ruse?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Poziţia statelor noastre vizavi de o serie de probleme internaţionale, cum ar fi Kosovo, terorismui, traficului de droguri sunt apropiate sau chiar coincid, ceea ce creează premise pentru cooperare politică externă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale. Cred că există un potenţial mare pentru dezvoltarea relaţiilor ruso-române, precum: extinderea schimburilor comerciale reciproc avantajoase şi a relaţiilor economice, dar şi cooperarea în domenii umanitare, culturale şi educaţionale. Rusia rămâne un partener comercial major din România. Un domeniu important de cooperare este dezvoltarea legăturilor interregionale. Trebuie remarcat faptul că în anii precedenţi, au fost semnate acorduri de cooperare în domeniile comercial-economice, culturale şi educaţionale între Constanţa şi Sankt Petersburg. Un acord similar a fost semnat şi cu oraşul Novorossiysk. Cu toate acestea, se pare că posibilităţile de cooperare interregională nu sunt utilizate la maxim. Este necesar de a concretiza aceste acorduri prin acţiuni concrete şi de a aprofunda cooperarea între regiunile din cele două ţări în diverse domenii. Un bun exemplu al acestei cooperări este construcţia de către societatea Grup Servicii Petroliere a conductei petroliere subacvatice Dzhubga-Lazarevskoye-Soci, care va fi gata în ajunul Jocurilor Olimpice de la Soch, din 2014. Rusia îi consideră pe compatrioţii care trăiesc în străinătate o parte integrantă a lumii ruse. Sprijinul compatrioţilor noştri, inclusiv a lipovenilo din România, este o parte importantă a activităţii noastre, pentru a ajuta la păstrarea identităţii lor culturale şi naţionale, precum şi a consolida legăturile cu patria lor istorică.
Replica: Astăzi, Rusia sărbătoreşte Ziua Unităţii Naţionale. Ce semnificaţie are această sărbătoare?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: Din 2005, ziua de 4 noiembrie Ziua Unităţii Naţionale a fost declarată sărbătoare naţională. Aceasta este o sărbătoare relativ nou, menită să reaminitească ruşilor istoria ţării. Originile Zilei Unităţii Naţionale datează de la evenimente îndepărtate. Pe data de 4 noiembrie 1612, soldaţii conduşi de Kuzma Minin şi Dmitry Pojarski au eliberat Moscova de invadatorii polonezi, demonstrând astfel un model de eroism şi de solidaritate a tuturor oamenilor, indiferent de origine, religie sau statut social. Cred că unitatea poporului ar trebui să existe nu numai în vremuri grele pentru Rusia, unitate ar trebui să existe întotdeauna. Importanţa acestei sărbători se află chiar în numele ei. Aceasta este o sărbătoare pentru toţi cetăţenii din Federaţia Rusă, indiferent de naţionalitate, religie sau opinii politice.
Replica: Ce mesaj doriţi să transmiteţi poporului român?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Sunt convins că societatea românească va găsi tăria de a trece peste dificultăţile asociate cu efectele crizei economice. Cu acestă ocazie, aş dori prin intermediul cotidianului dumneavoastră să urez poporului român bunăstare, prosperitate şi fericire!
Replica: Excelenţă, sunteţi de o lună în România. Cum vi se pare această ţară? Dar oraşul Constanţa? Aţi reuşit să vă acomodaţi?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: În primul rând aş dori să mulţumesc cotidianului „Replica”, pentru interesul său şi posibilitatea de a vă răspunde la întrebări. După doar o lună de şedere în România este dificil să-mi formez o părere despre această ţară. Cu toate acestea, pot spune, cu certitudine, că primele impresii sunt foarte plăcute. Sunt convins că ele vor fi consolidate. Constanţa este un oraş frumos, cu o istorie seculară, care îmbină trecutul şi prezentul. Am avut norocul să vizitez de câteva ori România. Am fost impresionat de frumuseţea, diversitatea şi bogăţia naturii şi a peisajelor. România este o ţară cu o cultură creştin-ortodoxă şi cu o istorie seculară, cu tradiţii şi obiceuri interesante, cu monumente unice. Sper ca în timpul şederii mele în România voi reuşi să cunosc mai bine aceastră ţară.
Replica: Cine este diplomatul Mihail Mihailovici Reva?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: M-am născut pe 13 octombrie, 1949 în oraşul Kerci din Crimeea. Am studii pedagogice şi diplomatice. Din 1986, desfăşor activitatea de dilpomat. În acest timp, am ocupat diverse funcţii la Ambasada Rusiei în Bulgaria şi la biroul central al Ministerului rus de Externe. Din anul 2001 până în 2005, am fost Consulul General al Federaţiei Ruse în Bulgaria. Din octombrie 2010, am fost numit Consulul General al Federaţiei Ruse în Constanta, având în circumscripţia consulara judeţele Brăila, Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Sunt căsătorit, au două fiice, care mi-au dăruit doi nepoţi: Arina şi Ivan. Sper că voi avea şi mai mulţi nepoţi, care îmi vor mări familia.
Replica: Aţi început a învăţa limba română?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Pentru a înţelege cultura, tradiţiile şi obiceiurile unei ţări, trebuie să vorbeşti limba ţării gazdă. Studirea limbii române poate fi o cheie pentru înţelegerea spiritului naţional al ţării. În prezent, acord o atenţie sporită studierii limbii române. Sunt încrezător că, prin cunoaşterea limbii române, îmi voi îmbogăţi cunoştinţele despre România şi poporul său.
Replica: Care sunt demersurile dumneavoastră în vederea continuării relaţiilor româno-ruse?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Poziţia statelor noastre vizavi de o serie de probleme internaţionale, cum ar fi Kosovo, terorismui, traficului de droguri sunt apropiate sau chiar coincid, ceea ce creează premise pentru cooperare politică externă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale. Cred că există un potenţial mare pentru dezvoltarea relaţiilor ruso-române, precum: extinderea schimburilor comerciale reciproc avantajoase şi a relaţiilor economice, dar şi cooperarea în domenii umanitare, culturale şi educaţionale. Rusia rămâne un partener comercial major din România. Un domeniu important de cooperare este dezvoltarea legăturilor interregionale. Trebuie remarcat faptul că în anii precedenţi, au fost semnate acorduri de cooperare în domeniile comercial-economice, culturale şi educaţionale între Constanţa şi Sankt Petersburg. Un acord similar a fost semnat şi cu oraşul Novorossiysk. Cu toate acestea, se pare că posibilităţile de cooperare interregională nu sunt utilizate la maxim. Este necesar de a concretiza aceste acorduri prin acţiuni concrete şi de a aprofunda cooperarea între regiunile din cele două ţări în diverse domenii. Un bun exemplu al acestei cooperări este construcţia de către societatea Grup Servicii Petroliere a conductei petroliere subacvatice Dzhubga-Lazarevskoye-Soci, care va fi gata în ajunul Jocurilor Olimpice de la Soch, din 2014. Rusia îi consideră pe compatrioţii care trăiesc în străinătate o parte integrantă a lumii ruse. Sprijinul compatrioţilor noştri, inclusiv a lipovenilo din România, este o parte importantă a activităţii noastre, pentru a ajuta la păstrarea identităţii lor culturale şi naţionale, precum şi a consolida legăturile cu patria lor istorică.
Replica: Astăzi, Rusia sărbătoreşte Ziua Unităţii Naţionale. Ce semnificaţie are această sărbătoare?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva: Din 2005, ziua de 4 noiembrie Ziua Unităţii Naţionale a fost declarată sărbătoare naţională. Aceasta este o sărbătoare relativ nou, menită să reaminitească ruşilor istoria ţării. Originile Zilei Unităţii Naţionale datează de la evenimente îndepărtate. Pe data de 4 noiembrie 1612, soldaţii conduşi de Kuzma Minin şi Dmitry Pojarski au eliberat Moscova de invadatorii polonezi, demonstrând astfel un model de eroism şi de solidaritate a tuturor oamenilor, indiferent de origine, religie sau statut social. Cred că unitatea poporului ar trebui să existe nu numai în vremuri grele pentru Rusia, unitate ar trebui să existe întotdeauna. Importanţa acestei sărbători se află chiar în numele ei. Aceasta este o sărbătoare pentru toţi cetăţenii din Federaţia Rusă, indiferent de naţionalitate, religie sau opinii politice.
Replica: Ce mesaj doriţi să transmiteţi poporului român?
Consulul General al Federaţiei Ruse, Mihail Mihailovici Reva:
Sunt convins că societatea românească va găsi tăria de a trece peste dificultăţile asociate cu efectele crizei economice. Cu acestă ocazie, aş dori prin intermediul cotidianului dumneavoastră să urez poporului român bunăstare, prosperitate şi fericire!
Radu Mazăre „Pentru două săptămâni de vacanţă în Papua am cheltuit cât alţii într-o zi la Monte Carlo”
Proaspăt întors din vacanţa petrecută în Papua Noua Guinee, edilul Constanţei, Radu Mazăre, a organizat, ieri, o conferinţă de presă, în care a povestit cu lux de amănunte aventura de care a avut parte. „Acum trei ani, când am fost în Indonezia, mi-am făcut planuri să ajung în Papua. A fost senzaţional. Am întâlnit triburi, oameni care trăiesc numai din pescuit, mânâncă banane şi alte frucute pe care le culeg din junglă. Ei nu au au curent, nu au ceas, nu au televizor. Am făcut scufundări la 36 de metri alături de rechini şi pisici de mare. Când se apropia un rechin stăteam mai mult pe lângă recif, pentru că ei se tem să se apropie ca să nu se rănească. Ghidul nostru, un australian, chema rechinii cu o sticlă de plastic, care producea nişte zgomote de peşte. Când am ieşit din apă aveam costumele zgâriate”, a povestit Radu Mazăre. Edilul a mai spus că natura din Papua Noua Guinee este ca în filmul «Avatar». „Cred că cei care au făcut filmul «Avatar» s-au inspirat din Papua Noua Guinee. Am avut o vacanţă gen Discovery”, a mai adăugat Mazăre. Despre aborigeni, edilul spune că sunt nişte oamneni „foarte dulci”. „Nu ne-au cerit niciodată bani. Când i-am anunţat că vom veni la ei în vizită ne-au întâmpinat cu dansuri şi flori”, a mai adăugat edilul Constanţei. Fiind întrebat, dacă ar pleca din ţară, Radu Mazăre nu a stat pe gânduri şi a precizat: „Dacă aveam 20 şi ceva de ani plecam din ţară în lumea largă, ca să o cunosc”. În ceea ce priveşte costurile vacanţei de vis, primarul s-a lăudat că a cheltuit mai puţin în două săptămâni în Papua decât alţii o fac într-o zi la Monte Carlo. „Biletul de avior, tur-retur costă în jur de 1500 de euro, plus câte 100 de euro pe zi şederea pe vaporaş. Nu am cheltuit bani, pentru că nu am avut unde. Prin urmare, vacanţa a costat cam 3000 de euro de persoană”, s-a lăudat, cu economiile făcute, Radu Măzăre. Ca suvenir, Mazăre spune că a primit o statuetă care reprezintă un papuaş cu o placă de surf. (Nicoleta BACIU)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)